La nivel mondial, problemele cu care se confruntă sistemul educaţional au impus necesitatea modificării paradigmei educaţionale. Astfel, se vorbeşte despre investiţiile în educaţie şi formare profesională pentru a permite şi a facilita învăţarea de-a lungul întregii vieţi. În toate domeniile, dezvoltarea resurselor umane reprezintă o necesitate, fiecare individ trebuie să-şi actualizeze competenţele profesionale, pentru a se adapta schimbărilor (sociale, economice, politice, culturale etc.).
Uniunea Europeană manifestă un interes sporit faţă de educaţie şi formare datorită dimensiunilor schimbărilor economice şi sociale cu care se confruntă şi a presiunii demografice dată de faptul că populaţia europeană se află într-un continuu proces de îmbătrânire. Scopul este construirea unei ”Societăţi deschise spre educaţie” care să conducă către o forţă de muncă educată şi instruită profesional, în concordanţă cu cerinţele dezvoltării economice actuale.
Educaţia determină în mod esenţial implementarea unor valori fundamentale precum egalitatea de şanse, dreptatea, solidaritatea, democraţia şi demnitatea umană. Educaţia este cheia pentru ascensiune socială, pentru participarea la viaţa culturală, socială, precum şi la dezvoltarea respectului de sine.
Deoarece lumea pentru care profesorii îi pregătesc pe tineri este în continuă schimbare, iar competențele profesorilor trebuie să țină pasul cu aceste schimbări și să evolueze și ele pentru a acoperi nevoile de educație ale elevilor, nici o formare inițială nu este suficientă în a pregăti un profesor . Dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice reprezintă modalitatea prin care calitatea educației furnizate este păstrată la standardele impuse de societate, și în același timp, o modalitate prin care profesorul își dezvoltă cunoștințele, abilitățile și competențele.
Importanţa formării continue a cadrelor didactice este dată de necesitatea reactualizării cunoştinţelor şi a competenţelor profesionale, prevenirea efectelor evoluţiei tehnologice şi necesitatea creşterii calităţii actului educaţional din perspectiva adaptării la nevoile societăţii actuale.
Schimbările tot mai dese obligă la o adaptare rapidă la situaţii profesionale tot mai diverse şi mai provocatoare. Astfel, fiecare persoană activă profesional trebuie să se specializeze cât mai mult şi, acolo unde este posibil, pe mai multe arii din domeniul său de activitate.
Însăşi extinderea ariilor domeniilor de activitate impune o specializare cât mai profundă din partea celor activi profesional, lucru ce se poate realiza prin ceea ce numim formare profesională.
Necesitatea învăţării continue vine din evoluţia rapidă a tehnologiilor; schimbările la nivel social şi economic; trecerea la o societate bazată pe know-how şi servicii;
Formarea profesională continuă urmăreşte să capaciteze omul prin ofertele de pregătire şi prezentare a căilor de învăţare, aşa încât acesta să poată îndeplini viitoarele cerinţe atât din domeniul de activitate cât şi cele personale.
Cu toate acestea, există o mare discrepanţă între cursurile de formare pe care le urmează adesea profesorii şi competenţele de care aceştia spun că au nevoie: competenţe de lucru cu elevi cu nevoie speciale, competenţe TIC pentru predare, noile tehnologii la locul de muncă, strategii de învăţare individualizată şi formarea de competenţe interdisciplinare la elevi, etc.
Pentru a putea reacţiona la ritmul schimbător şi al cerinţelor, profesorii au nevoie de un sprijin adecvat şi de posibilitatea de a urma activităţi de formare continuă, în cadrul cărora să-şi formeze competenţe de învăţare pe tot parcursul vieţii şi să colaboreze cu colegii.
Prin formarea profesională se urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi noi, în timp ce prin perfecţionare profesională se urmăreşte îmbunătăţirea capacităţilor existente, aceasta din urmă fiind văzută uneori ca un stadiu în formarea profesională, cel al acumulării de cunoştinţe profesionale suplimentare formării de bază.
Profesorul ca manager al clasei de elevi trebuie să aibă o viziune de ansamblu asupra învăţământului şi educaţiei, să elaboreze proiecte educaţionale, să organizeze activităţi didactice şi educaţionale, să coordoneze elevii în procesul de învăţare, să rezolve situaţii conflictuale, să consilieze elevii cu probleme etc. Ca urmare, profesorul are nevoie de o formare continuă atât pentru a deveni un bun manager, cât şi pentru a se adapta el însuşi ca individ la societatea postmodernistă.
Cadrele didactice au un rol important în calitate de agenţi ai schimbării în cadrul procesului educaţional. Timpurile moderne au schimbat identitatea elevilor şi necesită, aşadar, o redefinire a stilurilor şi rolurilor cadrului didactic. Este necesar să se remodeleze din temelii modelele de predare-învăţare, pentru a le oferi atât cadrelor didactice cât şi elevilor situaţii de învăţare mult mai diversificate.
Există un număr mare de instrumente şi procedee pentru formarea profesională. Alegerea metodelor potrivite ar trebui să se realizeze în funcţie de obiectivul formării. În cazul în care formarea urmăreşte îmbunătăţirea competențelor profesionale, practice, ar trebui alese, în mod corespunzător, metode şi instrumente adecvate, pentru ca acele cunoştinţe care au fost dobândite să poată fi transferate în activitatea profesională zilnică.
Programele de formare profesională continuă se elaborează în conformitate cu actele normative, curriculare şi cu reforma învăţământului, axate pe Standardele de formare continuă a cadrelor didactice din învăţământul general şi pe Standardele de competenţă profesională a cadrelor didactice/manageriale din învăţământul general şi, conform Regulamentului cu privire la formarea continuă a adulţilor, având ca scop să contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului educaţional.
Procesul de evaluare a programelor de formare continuă are misiunea de a pune în valoare obiectivele generale ale formării continue:
1) asigurarea comunităţii educaționale, beneficiarilor, angajatorilor şi publicului larg, în general, că programa de formare profesională continuă satisface nivelul minim de calitate raportat la standardele de formare profesională continuă a cadrelor didactice din învăţământ secundar general și la bunele practici naționale și internaționale;
2) oferirea suportului ştiinţifico-didactic şi psihopedagogic cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ general pentru a-şi racorda activitatea la valorile Cadrului european pentru asigurarea calității în educație și formare profesională;
3) stimularea angajării cadrelor didactice în promovarea calităţii procesului educaţional, de cercetare, de inovare, de creaţie artistică, demonstrată prin rezultate relevante, corelate cu cerinţele pieţii muncii;
4) motivarea cadrelor didactice pentru mobilitatea academică şi profesională prin recunoaşterea competenţelor dobândite pe tot parcursul vieţii.
Formarea continuă determină apariţia unor idei şi restabileşte echilibrul dintre concepţiile noi şi posibilităţile fixării lor într-o extensie practică operaţională, pentru ca un anumit domeniu să corespundă aplicaţiilor lui reale. Formarea continuă este o posibilitate extraordinară de afirmare profesională prin competenţă şi acţiune de calitate.
Formarea continuă a cadrelor didactice are impact asupra sistemului educaţional şi permite:
• relaţionarea formării cu factorii sociali, economici şi comunicaţionali;
• expertiza pregătirii profesionale, instalarea profesionalismului în domeniu;
• contribuţia la realizarea schimbărilor din sistemul educaţional;
• valorificarea analitico-sintetică a noilor conţinuturi educaţionale;
• implementarea noilor strategii şi tehnologii;
• promovarea culturii educaţionale;
• asigurarea ambianţei adecvate prin diversificarea metodelor de instruire, flexibilizarea programelor de formare etc;
• omogenizarea metodologică;
• participarea la colaborare şi parteneriatul;
Prin participarea la programele de formare, cadrele didactice beneficiază de:
• dezvoltarea competențelor în utilizare a noilor tehnologii informaționale;
• dezvoltarea competențelor de înțelegere și utilizare a elementelor fundamentale de teoria și metodologia curriculum-ului;
• dezvoltarea competențelor de soluționare și gestionare a situațiilor de criză;
• dezvoltarea competențelor de management al clasei de elevi;
• dezvoltarea competențelor de utilizare a unor metode activ-participative, interactive de predare, învățare și evaluare.
Perspective şi tendinţe în formarea continuă: asigurarea unei dimensiuni europene a proceselor de formare a personalului didactic; dezvoltarea carierei didactice prin intermediul proceselor evolutive de: formare continuă / perfecţionare / dezvoltare profesională; formarea iniţială şi continuă – profesionalizarea carierei didactice; orientarea sistemelor de formare către competenţa pedagogică şi performanţă educaţională; calitate şi formare – standarde pentru pregătirea personalului didactic; mobilitate și dezvoltare profesională – sistemul de credite profesionale transferabile; dominantele curriculare ale programelor de formare – orientarea practică (practica pedagogică); de la instruirea asistată de calculator la formarea asistată de calculator sau formarea pentru utilizarea calculatorului; E- learning / Învăţământul deschis la distanță – suport pentru sistemul de formare continuă a cadrelor didactice.
Concluzionând putem spune că schimbările produse în societate şi prognoza accelerării schimbărilor duc nu numai la adaptarea continuă a sistemelor educative la noile realităţi economice, sociale, culturale, ci şi formarea în cadrul acestor sisteme a capacităţii de reglare continuă şi de autoperpetuare a adaptabilităţii. Pentru a face față provocărilor lumii contemporane, cadrele didactice trebuie să învețe continuu, în mod adecvat, rapid și eficient, inovativ, valorificându-și la maxim potențialul de care dispun. Formarea continuă devine o necesitate permanentă a cadrelor didactice indiferent de domeniul profesional şi de nivelul pregătirii.