Pentru a evidenţia măsura în care migraţia părinţilor peste hotare are impact asupraminorilor rămaşi acasă, rezultatele cercetării au fost abordate din perspectiva respectăriidrepturilor copilului prevăzute, la nivel internaţional, prin Convenţia ONU cu privire ladrepturile copilului şi la nivel naţional, prevăzute şi prin Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. În analiza rezultatelor prezentului studiu, s-au urmărit în principal elemente legate de mediul familial în care copiii, lipsiţi de îngrijirea părintească,cresc şi se dezvoltă, elemente legate de starea de sănătate şi bunăstare prin evidenţiereanevoilor pe care aceşti copii le au, elemente legate de educaţia, cultura şi petrecerea timpuluiliber şi nu în ultimul rând, s-a urmărit măsura în care este respectat dreptul la participare,dreptul de nediscriminare, incluziune socială şi la măsuri de protecţie specială.
„Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului adoptată de către AdunareaGenerală a Naţiunilor Unite la 20 Noiembrie 1989 a presupus trecerea drepturilor copilului dintr-un cadru mult mai larg, cuprins în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, într-unul specific care, în scurt timp, a devenit un important instrument pentru guverne, organizaţii neguvernamentale şi internaţionale.
România, odată cu ratificarea Convenţiei Drepturilor Copilului prin Legea nr. 18/1990, a devenit una dintre primele ţări care a aderat la principiile şi prevederile acesteia. Prin prezenta convenţie statele părţi la Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, aurecunoscut că pentru dezvoltarea plenară şi armonioasă a personalităţii sale copilul trebuie săcrească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere, ţinând seama se faptul că un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în societateşi să fie educat în spiritul idealurilor proclamate de Carta Naţiunilor Unite şi, în special, înspiritul păcii, demnităţii, libertăţii, toleranţei, egalităţii şi solidarităţii. În acest sens convenţiaacordă o importanţă deosebită familiei, acesteia revenindui responsabilitatea principală în îngrijirea şi protecţia copilului.Convenţia stipulează că datorită vulnerabilităţii lor, copiii necesită îngrijire şi protecţie specială, punând accent pe:
– necesitatea protecţiei juridice şi de altă natură a copilului înainte şi după naştere;
– importanţa respectului pentru valorile culturale ale comunităţii copilului;
– rolul vital al cooperării internaţionale în realizarea drepturilor copilului.”(„Convenţiacu privire la Drepturile Copilului”, material tipărit în 3000 de exemplare şidistribuit gratuit de către organizaţia Salvaţi Copii)
Aşadar, prin natura sa, un copil are nevoie de protecţie specială din partea tuturor părţilorimplicate: Statul prin instituţiile şi serviciile oferite pentru a asigura protecţia copilului, părinţii care poartă cea mai mare responsabilitate în acest caz, instituţiile neguvernamentale etc. În acest sens, se va urmări situaţia copiilor rămaşi temporar sau definitiv fără îngrijire părintească, cu scopul de a găsi cele mai potrivite modalităţi de acţiune pentru că drepturile acestei categorii de copii să fie pe deplin respectate.
Fiind un studiu bazat pe metode calitative de culegere a datelor, analiza va putea semnala doar anumite fenomene sau probleme legate de lipsa temporară a părinţilor, însă nu poateoferi şi o măsură a intensităţii acestor fenomene. Măsura intensităţii, gradul şi amploarea fenomenelor, problemelor evidenţiate la grupul ţintă poate fi subiectul unei viitoare cercetări de tip cantitativ.