Cauzele migraţiei pot fi diverse, de la cele economice, la cele sociale şi politice.Oamenii părăsesc o zonă fie în căutarea unor oportunităţi de dezvoltare şi un nivel socio-economic mai bun, fie se refugiază în altă zonă în urma unor calamităţi sau dezastre, războaie, persecuţii religioase sau politice. Studiile dezvoltate şi aplicate, recent sau nu, au dus laelaborarea anumitor teorii care încearcă să surprindă atât modalităţile cât şi cauzelemigraţiilor, pentru o mai bună estimare a impactului şi o anticipare a mişcărilor populaţiilor.(Staicu, G; Moraru Liviu-Catalin, „Paradigma creşterii endogene. Implicaţii privind teoriaşi politica economică” – ASE;de asemenea, modele ale creşterii economice: Cristian Socol, Aura Socol, „Modelul european: creştere economicã, convergentã şi coeziune”,accesat 11.07.2009, http://www.ectap.ro/articole/137.pdf). Putem explica migraţia prin prisma echilibrării deficienţelor de pe pieţele forţelor de muncă, între cerere şi ofertă, putem coborî la nivel micro pentru a explica fenomenul prin estimarea beneficiilor migrării decătre fiecare individ, în raport cu costurile preconizate. Însă în realitate, simpla diferenţăeconomică între state este incapabilă să explice un proces complex şi perpetuu. În realitate,considerăm că factorul economic, deşi este important şi rămâne unul dintre factorii actuali aimigraţiei, nu este singurul implicat în luarea deciziei de migraţie. Există migraţie cu substrat politic – oamenii părăsesc o zonă în care sunt persecutaţi sau trăiesc într-un climat nesigur,tensionat – sau determinate de cauze individuale. În acelaşi timp, factorul politic punerestricţii migraţiei, reducând acest fenomen, dar poate de asemenea favoriza migraţia prin programe de atragere de forţă de muncă.
La nivel individual, avem în acest caz o explicaţie cu mult prea simplificată afenomenului de migraţie, iar subiectul uman este privit ca find raţional, independent de mediul social, plecându-se de la premisa conform căreia poate face o estimare corectă a raportului costuri-beneficii. Ori în mod normal, estimarea se face pe baza unor date insuficiente, cel puţin la nivelul ţării de destinaţie, uneori chiar pe baza unor date eronate, careduc la estimări extrem de diferite faţă de situaţia reală.
Avansul tehnologic între ţări reprezintă un dezechilibru, însă nu trebuie să fie luate încalcul doar elemente de cercetare, dezvoltare şi investiţii în capitalul uman pentru a se explicadiferenţele între state, ci trebuie privit cadrul instituţional în ansamblu, capacitatea firmei saustatului de a face faţă provocărilor mediului. Cadrul instituţional prezintă diferenţe importanteîntre state, însă în contextul globalizării şi a comunicării la nivel internaţional diminueazăaceste discrepanţe. Limitele acestei abordări constau însă în cuantificarea şi evaluarea dificile a factorilor care determină evoluţia economică, precum calitatea politicilor de guvernare saustimularea firmelor, însă avantajul constă în sublinierea importanţei interacţiunilor. Atragereaşi folosirea unor resurse umane din alte zone geografice crează însă alte probleme, atât de natură socială cât şi economică. Se rupe echilibrul atât în zona de provenienţă a acestei forţe de muncă, cât şi în zona în care sunt relocate. Impactul este atât la nivel individual, prinforţarea adaptării la o altă cultură şi organizare socială, dar şi la nivel macro, al societăţii încare sunt inseraţi şi al societăţii de provenienţă.
La nivel macroeconomic migraţia duce la destabilizarea pieţei de muncă, prin crearea fie a unui excedent în anumite zone, fie la deficitul forţei de muncă, în anumitesectoare, pe anumite perioade şi în anumite zone. (scădere a economiei ţărilor, criza (Polonia, România – judeţe afectate: Bacău, Vaslui) conform raportului Băncii Mondiale (migraţia forţei de munca din 8 state care au aderat în 2004 către celelalte 15 a dus la deficit şi laatragerea de forţa de munca ieftină din alte state)) Suprasaturaţia forţei de muncă într-un sector poate fi privită ca şi fenomen agresiv de către populaţia nativă.
La nivel individual apar fenomene atât pozitive, prin creşterea nivelului de trai, amulţumirii, a sentimentului siguranţei locului de muncă, cât şi negative, ce vizează în specialrelaţia cu grupul de provenienţă (sentiment de dezrădăcinare etc).
Impactul la nivelul României înseamnă afectarea unor sectoare (construcţii, servicii, producţie) care se confruntau cu un deficit de forţă de muncă până în ultimul semestru al anului 2008, momentan şomaj alarmant la nivel internaţional şi naţional, ca efect al crizei care a afectat puternic diverse sectoare (construcţii, retail, financiar-bancar etc). De asemenea, o influenţă o are şi declinul populaţiei active (pierdere directă şi efecte în timp, datorate dezechilibrării structurilor pe vârste şi ca urmare a migrării populaţiei tinere).
Pe de altă parte, dacă privim situaţia din România, aportul adus economiei naţionale prin fluxurile economice a fost surprins şi este ilustrat de datele următoare: în 2005 au intratîn ţară cca 3033 milioane euro, în 2006 – 4358 mil euro, în 2007- 4987 mil euro. ( http://www.capital.ro/zoom/109676/112-14764-4.jpg scădere a economiei ţărilor, criza (Polonia, România – judeţe afectate: Bacău, Vaslui) conform raportului Băncii Mondiale(migraţia forţei de munca din 8 state care au aderat în 2004 către celelalte 15 a dus la deficit şi la atragerea de forţa de munca ieftină din alte state); http://www.capital.ro/zoom/109676/112-14764-4.jpg) Se pare că şi în contextul crizei,transferurile de bani sunt numeroase, aflate în creştere ca volum, dar mai puţin semnificative ca sume. (Gabriela Moldoveanu Tinteanu, „Numărul transferurilor de bani creşte, suma scade”, 25 mai 2009, accesat 11.07.2009, http://www.capital.ro/articol/numarul-transferurilor-de-bani-creste-suma-scade-119870.html) În cazul exodului personalului calificat către occident, în ţări precum România, cu o nevoie acerbă de manageri şi specialiştide elită, care să asigure reformarea unui sistem economic, administrativ şi social aproape falimentar, se simte acut lipsa „vârfurilor”, iar recent şi cea a personalului de execuţie calificat. (Viorica Ana Chişu, „Deficit record de personal calificat pentru România”, accesat 11.07.2009, http://www.capital.ro/articol/deficit-record-de-personal-calificat- pentru-romania-121539.html) Deşi statul investeşte în formarea lor, susţinându-i în perioada studiilor prin accesul la un învăţământ de masă până de curând performant iar recent prin programe de bursă (unele insuficient de bine puse la punct), (Programul „Bursa specialăGuvernul României” care a generat şomeri de lux dintre tinerii întorşi de la studii înstrăinătate şi cărora nu li s-au oferit posturile promise în administraţia publică;) lanţul serupe în momentul încadrării în muncă. Brevetarea invenţiilor este dificilă, exploatarea potenţialului redusă la programe aparent minunate, însă cel puţin aplicate deficitar. „Return ofInvestment” pentru statul român aproape lipseşte. Programele dezvoltate în fugă, fără unsuport legislativ şi administrativ coerent, făcute să impresioneze, nu să fie eficiente, nu dau roade într-un sistem administrativ încă haotic. Birocraţia şi indiferenţa reuşesc să scârbeascătinerii, să învingă până şi sentimentul naţionalist, generează frustrări şi în final apatie. (Andreea Flintoaca, accesat 10.07.2009, http://student.hotnews.ro/stiri-burse_stagii- 5057892-student-university-chicago-bursa-guvernului-romaniei-produs-peste-30-someri-lux.htm) Rezultatul: plecări către locuri de muncă bine plătite în occident, uneori soldate şi curenunţarea la cetăţenia română, lipsuri din ce în ce mai pronunţate la nivelul societăţiiromâneşti. Terenul acesta a fost şi este exploatat din plin de companii în căutare permanentăde resurse umane bine pregătite, pentru susţinerea strategiei lor de business şi profit maxim cuinvestiţie minimă.
