Migraţia părinţilor nu acţionează întotdeauna direct asupra copiilor, ci indirect prin producerea unor efecte care conduc la disoluţia familiei. O categorie de copii care sunt cei mai expuşi riscurilor de diverse forme sunt cei care provin din familii destrămate şi în special atunci când mama este cea care pleacă la muncă în străinătate în aceste situaţii este cel mai probabil ca să se producă abandonul copiilor săi expunerea acestora la abuzuri din partea adulţilor în grija cărora rămân.
O consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a privării copilului de afectivitatea parentală şi de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia. În condiţiile plecării părinţilor pe perioade mai lungi şi a rămânerii copiilor în grija unor persoane care nu au capacitatea şi/sau competenţa de a oferi sprijinul emoţional şi educativ aceste două consecinţe pot produce la rândul lor efecte negative în ceea ce priveşte sănătatea şi dezvoltarea psihică a copilului, implicarea în activităţi şcolare şi rezultatele acestora, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor şi supunerea la exploatare sau abuzuri de altă natură.
Efectele negative identificate prin această cercetare şi prezentate în această lucrare sunt probabil asemănătoare ai cele întâlnite în general în cazul copiilor care provin din familii dizolvate fie prin divorţ, fie prin decesul unuia dintre părinţi, astfel încât copiii cu părinţi plecaţi în străinătate sunt o categorie suplimentară expusă unor riscuri. Atenţia comunităţilor prin intermediul în special al şcolii, dar şi al instituţiilor de protecţie a drepturilor copilului, trebuie să se concentreze asupra acestor categorii de copii în aceeaşi măsură ca şi asupra copiilor proveniţi din familii foarte sărace, destrămate sau în care părinţii pur şi simplu nu-şi exercită rolurile pe care le presupune statutul de părinte.
Noţiunea de devianţă şcolară este slab precizată în literatura de specialitate. În practică, există o serie de noţiuni care se suprapun sau încearcă să se înlocuiască devianţa şcolară: indisciplină, rezistenţă şcolară, inadaptare şcolară, tulburări de conduită şi de caracter, delincvenţă şcolară.
Sunt o serie de conduite constante legate de adeverinţa şcolară, absenteismul, rezultatele şcolare slabe, limbaj obscen, dezinteres şi lipsă de respect faţă de autoritatea şcolară. Câteva forma de manifestare ale devianţei şcolare: fuga de la şcoală reprezintă o conduită de tip evazionist având o motivaţie precisă şi putând interveni în situaţii tipice. Cauzele ce determină fuga de la şcoală apar ca manifestare a fobiei şcolare, o influenţă mare o au caracteristicile mediului familial; absenteismul şcolar, este o consecinţă a unor probleme sociale. Poate fi provocat de părinţi, un mediu care induce în primul rând o variabilă culturală. În cadrul familiei se amintesc factori etiologici: părinţi care nu controlează şi nu reacţionează la absenţele copiilor, părinţi care controlează şi nu reacţionează la absenţele copiilor, părinţi care sunt bolnavi cronic, dependenţi de alcool sau droguri, părinţi hiperanxioşi sau imaturi care ţin copilul acasă pentru a-l proteja sau părinţi care lipsesc complet de acasă şi chiar nu au cum să ţină evidenţa copilului dacă merge la şcoală sau nu pentru că sunt plecaţi din ţară.
Aceste efecte pot fi considerate mai degrabă consecinţe indirecte ale plecării părinţilor in străinătate. Atunci când apar ele sunt produse de lipsa de supraveghere din partea familiei şi pe fondul privării de afectivitate parentală.
În afară de rolul său tradiţional, şcoala este un element important în oferirea de servicii sociale elevilor, chiar dacă de multe ori acest lucru se întâmplă mai mult tacit decât explicit. Rolul şcolii este cu atât mai relevant în cazul celor ai căror părinţi (unul sau amândoi) sunt plecaţi în străinătate. De aceea este important să analizăm cum relaţionează cu şcoala copiii rămaşi acasă şi obiectivul analizei cuprinsă în această secţiune este să identificăm potenţialele probleme în domeniul educaţiei ce apar ca urmare a plecării părinţilor în străinătate.
Parţial, succesul şcolar este influenţat de resursele familiei copilului (financiare, educaţionale, timp liber, atenţie şi ajutor acordat copilului pentru munca şcolară, sprijin afectiv, supraveghere). Plecarea unui părinte sau a amândurora în străinătate pentru o perioadă mai lungă de timp poate determina apariţia unor probleme în performanţa şcolară în măsura în care funcţiile îndeplinite de părinţi nu sunt preluate de altcineva (părintele rămas singur, familia extinsă, persoana sau familia în grija căruia a rămas copilul). Pe astfel, este posibil ca efectele negative ale plecării unui părinte în străinătate să poată fi diminuate prin acţiunea altor factori incluzând efectele pozitive ale plecării cum ar fi creşterea nivelului de trai, posibilitatea mai ridicată pentru copil de a călători în afara ţării şi contactul cu o altă cultură. Plecarea părinţilor în străinătate este asociată cu un uşor impact negativ asupra rezultatelor şcolare. În plus, familiile cu părinţi plecaţi sunt caracterizate şi de alte trăsături (educaţie şi ocupaţie parentală scăzută, comunicare cu părinţii mai proastă) care pot acţiona negativ asupra performanţelor şcolare. Aceşti factori nu afectează doar performanţele şcolare ale copiilor din familii cu părinţi emigranţi, ci toţi copiii, indiferent de structura familiei din care provin.
În aceste codiţii se ridică întrebarea dacă plecarea părinţilor are un efect negativ direct asupra performanţelor şcolare (efectul sau cel puţin o parte din efect se datorează exclusiv plecării unuia sau ambilor părinţi şi nu se datorează altor caracteristici ale familiei sau copilului) sau efectul negativ este doar indirect (se datorează în totalitate nivelurilor mai scăzute de educaţie şi prestigiu ocupaţional al familiei, comunicării mai proaste cu familia, etc). Pentru a răspunde la această întrebare, am estimat efectul plecării în străinătate a unuia sau ambilor părinţi asupra mediei generale a copilului mai întâi fără a lua în calcul nici o altă trăsătură a familiei şi apoi ţinând cont de caracteristici ale familiei care pot contribui la scăderea rezultatelor şcolare în orice situaţie (pentru orice copil, indiferent de structura familiei din care provine). Deci, familia poate avea influenţe asupra rezultatelor copilului; dar nu numai în contextul emigrării, ci şi în alte modalităţi.
În plus, structura familiei poate avea influenţe asupra rezultatelor şcolare ale copiilor. Experienţa morţii unui părinte, a divorţului sau separării în familie pol avea consecinţe pentru bunăstarea psihologică atât a copilului cât şi a părintelui în grija căruia rămâne copilul, afectând negativ performanţele şcolare. În mod similar, calitatea relaţiilor în familie (cât de bine se înţeleg părinţii şi cât de bine comunică copilul cu părinţii) poate contribui la crearea unui mediu stabil şi nestresant pe fondul căruia copiii sunt mai înclinaţi şi mai interesaţi să-şi îmbunătăţească performanţele şcolare. De asemenea, numărul mare de copii în familie este nu numai un indicator al diluării resurselor (atât materiale cât şi de atenţie acordată copilului) dar şi un indicator al unui statut socioeconomic mai scăzut, asociat în general cu rezultate şcolare mai scăzute. Copiii din familii destrămate şi din familii cu număr mare de copii sunt de asemenea expuşi unui risc mai mare de comportamente-problemă şi comportamente delincvente, parţial şi datorită gradului mai scăzut de supraveghere. Aceste comportamente pot afecta negativ performanţele şcolare.
Atitudinea copilului faţă de şcoală (plăcerea cu care merge la şcoală şi importanţa asociată şcolii în general şi notelor bune în special) poate contribui la motivaţia copilului de a avea performanţe şcolare bune. Un alt factor important care poate fi influenţat de caracteristicile familiei, dar este în final o trăsătură a copilului este legat de deprinderile de muncă şcolară – dacă elevul are un program regulat de studiu atunci când stă acasă, dacă îşi face temele şi cât timp alocă pentru teme şi studiu şcolar, şi conştiinciozitate. Aceste trăsături pot fi extrem de importante pentru succesul în şcoală – nu numai pentru că ele contribuie la dezvoltarea cognitivă a copilului dar şi pentru că acestea sunt trăsături pe care profesorii le recunosc cu uşurinţă, le apreciază pozitiv şi drept urmare le răsplătesc cu note bune.