In istoria oricarei organizatii, fenomen sau persoana apar mituri. Legat de managementul carierei, miturile sau incercarile de a explica realitatile legate de cariera, sunt de multe ori inselatoare, duc pe o cale gresita si pot opri procesul de planificare si dezvoltare a carierei.
Unii specialisti (L.Byars, L.Rue, 1987) subliniaza necesitatea cercetarii miturilor pentru a se aduce dovezi in vederea respingerii lor. Trecerea in revista a acestor mituri, credem ca este benefica, pentru a ne lua masuri de precautie impotriva actiuni lor inselatoare.
Mitul 1. Este intotdeauna loc in top sau la un nivel superior pentru o persoana in plus.
Aderarea la acest mit genereaza aspiratii nerealiste si frecventa frustrari. Nu este nimic rau in faptul ca un individ doreste sa ocupe un post superior, dar trebuie sa tina seama ca sansa de realizare este mica (datorita, de exemplu, structurii piramidale). de asemenea, de celemai multe ori succesul carierei este concentrat exclusiv asupra promovarii.
Prin urmare analiza atenta a acestui mit sugereaza faptul ca este deosebit de important se ne alegem acel drum al carierei care sa fie cat mai realist si cat mai sigur de parcurs.
Mitul 2. Cheia succesului este sa fii la locul potrivit si la momentul potrivit.
Ca multe alte mituri, acesta este destul de adevarat sau de evident pentru a fi credibil. Astfel, sunt numeroase situatiile in care se poate dovedi ca succesul unei persoane este datorat faptului ca s-a aflat in locul si la momentul potrivit.
Cei care accepta ideea nu vor tine cont de planificarea si dezvoltarea carierei. Aderenta la mit poate fi primejdioasa deoarece poate duce la automultumire si la o atitudine care poate pregati esecul sau insuccesul.
Mitul 3. Subordonatii capabili sunt promovati superiori capabili.
Acest mit se bazeaza pe ideea ca cine este eficient in postul lui curent, in mod obligatoriu, trebuie promovat. Cand se adopta o decizie privind promovarea unui individ este necesar sa se analizeze cu atentie atat performanta individului, cat si cerintele noului post.
Cu alte cuvinte, daca anumite persoane exceleaza intr-un anumit post, nu inseamna ca acestea pot obtine performante deosebite in toate posturile.
Mitul 4.Planificarea si dezvoltarea carierei sunt activitati sau functii ale departamentului de resurse umane.
Responsabilitatea pentru cariera apartine, in ultima instanta, individului si nu organizatiei sau sefului acestuia. Specialistii in resurse umane pot realiza consilierea evaluarii si dezvoltarii individului, pot asista individul sau pot raspunde la anumite intrebari, insa nu pot dezvolta un plan al carierei individuale, deoarece numai individul este acela care poate lua sau adopta decizii legate de cariera sa.
Mitul 5.Toate avantajele revin acelora care muncesc mult si in conditii dificile.
Oamenii care adera la acest mit isi petrec mult timp la serviciu (in jur de 12 ore) incercand sa-si impresioneze sefii directi, sperand in felul acesta sa avanseze rapid in cadrul organizatiei. Rezultatele orelor suplimentare nu au mari legaturi cu ceea ce managerii considera important pentru post, pentru performanta unei persoane, pentru ceea ce este important in acest context sau pentru dezvoltarea individului de-a lungul carierei.
Din nefericire, insa, multi manageri sustin acest mit prin proiectarea posturilor sau a activitatilor in asa fel incat sa se asigure ocuparea deplina a timpului angajatilor.
Mitul 6. Avansarea rapida de-a lungul unei cariere depinde in mare masura de tipul de manager pe care il are fiecare.
Desi s-a dovedit ca managerul (seful) poate sa influenteze ritmul de dezvoltare al acrierei unui individ, tottusi, persoanele care adera la acest mit sau la aceasta incercare de explicare a realitatii accepta, de multe ori, un rol defensiv si ignora importanta propriilor actiuni. De asemenea, aderarea la acest mit duce in cele din urma la aparitia unor scuze in legatura cu insuccesele avute.
In general este usor si chiar convenabil sa blamam, sa dezaprobam sau sa transferam vina pentru insuccesele noastre asupra managerilor, desi , sunt situatii in care , intr-adevar, un sef iti poate face viata grea, in mod gratuit, la locul de munca.
Mitul 7. Calea de a merge inainte este de a-ti determina slabiciunile si, apoi, de a munci din greu si in conditii dificile pentru corectarea lor.
Credem ca un individ ar trebui sa determine, in primul rand, punctele forte si dupa acea pe cele slabe. Acest lucru poate da incredere in propriile forte si reprezinta o maniera pozitiva de a gandi.
Mitul 8. Intotdeauna sa actionezi cat mai bine posibil indiferent daca esti supus la grea incercare.
Oamenii care adera la acest mit uita ca diferitele sarcini, pe care le indeplinesc, au prioritati diferite. De asemenea, deoarece timpul de care dispune individul este limitat, trebuie ca acesta sa fie folosit in concordanta cu prioritatile respective.
Cu alte cuvinte este bine, sa se depuna, oarecum, mai putin efort in cazul sarcinilor sau obligatiilor mai putin importante pentru a putea dispune de caacitatea necesara indeplinirii sarcinilor importante.
Mitul 9. Este intelept sa mentii separate viata de familie si viata profesionala.
Realitatea manageriala a dovedit ca oamenii nu pot lua decizii intelepte sau realiste privind cariera lor, daca nu au in vedere experienta, ajutorul si sustinerea sotului sau sotiei.
De asemenea, pe fondul mentalitatilor, convingerilor, impresiilor sau sensibilitatilor lor cu privire la posturile ocupate, atat sotul, cat si sotia trebuie sa inteleaga factorii de baza are au o pondere importanta in luarea deciziilor legate de cariera.
Obiectivele carierei trebuie sa aiba in vedere, in general, toate obiectivele vietii. Prea adesea, totusi, obiectivele carierei intra mai degraba in conflict decat sustin sau sprijina obiectivele familiale sau ale vietii in general.
Mitul 10.Iarba este intoteauna verde de cealalta parte a gardului.
Daca se are in vedere acest mit, indiferent ce cale a carierei este urmata de un individ, o alta cale pare, intotdeauna, mai atractiva.