Analiza empirică, factologică, a grupurilor de emigranţi români ne oferă posibilitatea să identificăm câteva categorii sociale şi în primul rând, diversitatea tipurilor de personalitate care marchează natura efectelor în „zona de origine” şi, totodată, în „zona de primire”.
I. Prima categorie a emigranţilor este cea care manifestă o puternică aspiraţie spre schimbare în primul rând a mediului de viaţă, a condiţiilor de muncă şi chiar a „raporturilor inter-umane” (care generează birocraţie, corupţie, violenţă şi sărăcie).
II. O categorie particulară, „folclorică”, este cea a migranţilor care vor „să-şi piardă urma” şi care, prin aceasta „fug de răspundere într-o lume necunoscută” pentru a nu fi vinovaţi pentru dezastrul „din ţară”). De la o vreme – se scrie în cotidianul Gândul – „voluptăţile traiului într-o lume în care îţi pierzi urma mi se par de luat în seamă”. Îndeosebi în ceea ce priveşte viaţa copiilor rămaşi acasă.
III. Cea mai numeroasă categorie de români emigranţi cu un impact semnificativ asupra comunităţilor de origine, inclusiv asupra copiilor „semi-abandonaţi”, este cea a nostalgicilor incapabili să se integreze optim în „ţara de primire” în ciuda eforturilor pe care le fac în acest sens (fac vizite periodice în ţară, îşi aduc copii, îi integrează în şcoala comunităţii unde muncesc, îşi fac relaţii în populaţia locala, etc.).
IV. Problema copiilor rămaşi în ţară sau emigraţi odată cu părinţii depinde în mod esenţial de gradul de realizare profesională, în muncă, al părinţilor există, în acest sens, două categorii de emigranţi români:
• emigranţi acceptaţi de comunităţile de primire, datorită conduitei sociale normale;
• emigranţi respinşi sau izolaţi de populaţia locală datorită conduitei în conflict cu normele sau tradiţiile ţării de primire, fapt care acţionează negativ şi asupra statutului copiilor imigraţi o dată cu părinţii.
V. O categorie importantă a emigranţilor români cu impact puternic asupra personalităţii sau psihologiei copiilor o constituie emigranţii stresaţi, cu un statut socio-profesional incert sau ambivalent dominaţi de incertitudini şi aspiraţii contradictorii.
VI. Categoria emigranţilor cu „dor de România” este variată şi formulează argumente specifice mai ales vârstelor „a doua” şi „a treia”, mai puţin întâlnite la copii şi tineri. Problema este dacă reducerea „dorului de ţară” constituie un fenomen pozitiv sau negativ şi dacă se raportează corect – în favoarea subiectului – la sistemul drepturilor esenţiale ale fiinţei umane (drept la identitate, la „origine socială şi familială, drept la comunitate culturală”etc.)