Asistenţa psiho-socială a copiilor singuri acasă – Forme de neglijare a copiilor rămaşi singuri acasă –

Din perspectiva Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copiii singuri acasă care nu sunt lăsaţi în grija unui adult capabil să răspundă nevoilor de creştere şi dezvoltare a copilului, sunt copii neglijaţi.

Copiii singuri acasă suferă de neglijenţa emotională din partea parinţilor plecaţi deoarece absenţa fizică a parinţilor îi lipseşte pe aceştia de contactele fizice cu parinţii, de semnele de afecţiune directe şi nemijlocite, de atenţia şi grija părintească pe care parinţii ar putea-o oferi fiind prezenţi. Pentru unii copii lăsaţi în grija rudelor apropiate cu care copiii au avut ocazia să dezvolte legături de ataşament înca dinaintea plecării parinţilor, nevoia de afecţiune a copiilor este în parte acoperită de îngrijirea şi afecţiunea oferită de aceste rude. Există familii în care bunicii, matuşile, unchii desemnaţi de părinţii plecaţi să aibă grijă de copiii lor au reprezentat persoane resursă şi de sprijin pentru copii încă dinaintea plecării ambilor părinţi în străinătate. În acele cazuri, copiii deşi resimt dorul de parinţi şi suferă neglijarea emoţională din partea părinţilor plecaţi găsesc suportul afectiv necesar la persoana de îngrijire.

Chiar dacă numai unul dintre părinţi este plecat, este necesară o evaluare atentă a părintelui în grija căruia a rămas copilul pentru a vedea măsura în care acesta este capabil să răspundă nevoilor fizice, medicale, educaţionale şi emoţionale ale copilului.                                                    

Atât în cazul copiilor cu ambii parinţi, cât şi în cazul copiilor cu un singur părinte plecat există riscul altor forme de neglijare emoţională:

  • neglijare alimentară (privare de hrană, absenţa mai multor categorii de alimente esenţiale creşterii, mese neregulate, etc.);          
    • neglijare vestimentară (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare);
    • neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi);
    • neglijare medicală (absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise);
    • neglijarea locuinţei (locuinţă prost intreţinută, neîncalzită, risc de incendiu, mobilier absent sau aflat în stare de degradare, substanţe toxice aflate la îndemâna copilului, etc.);
    • neglijarea educaţiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa modelelor de învăţare a abilitaţilor de viaţă independentă, lipsa de urmărire şi supraveghere ca şcolar).