Efectele redistribuirii rolurilor la nivelul sistemului familial
Funcţionalitatea optimă a sistemului familial este asigurată prin distribuirea şi exercitarea corespunzătoare a rolurilor specifice la nivelul familiei. Confruntată cu fenomenul migraţiei, familia suferă schimbări structurale şi întâmpină dificultăţi deoarece trebuie să asigure îndeplinirea aceluiaşi set de nevoi, dar într-un context fundamental modificat. Prin plecarea la muncă în străinătate, de exemplu, a unui membru al familiei se produce un dezechilibru la nivelul sistemului familial în planul exercitării rolurilor, iar disfuncţia trebuie rezolvată printr-o redistribuţie a sarcinilor specifice. Dacă plecarea unui membru al familiei aduce un plus în zona satisfacerii necesităţilor primare (hrană, îmbrăcăminte, condiţii de locuire mai bune etc.) există posibilitatea unei pierderi în zona satisfacerii necesităţilor de ordin afectiv, iar, în acest caz, membrii sistemului familial cei mai afectaţi sunt copiii. Disfuncţiile la acest nivel nu vizează doar planul afectiv şi pot fi identificate printr-o analiza a procesului de socializare (cu ambele dimensiuni primară şi secundară), atât în mediul intra-familial, cât şi în cel extra-familial. Carenţele în planul socializării datorate unei redistribuţii incorecte a rolurilor în mediul familial au efecte şi la nivelul interacţiunilor individului cu alte instanţe socializatoare.
În stabilirea parametrilor analizei modului de distribuire a rolurilor în familia de migranţi sunt importante următoarele aspecte:
I. Aspecte generale
Familia reprezintă instituţia socială primară şi îndeplineşte următoarele funcţii esenţiale:
1. joacă un rol central în asigurarea condiţiilor existenţei şi dezvoltării individului pe tot parcursul vieţii;
2. satisface nevoile individului în plan afectiv;
3. reprezintă spaţiul primar pentru desfăşurarea procesului de socializare;
4. contribuie la construcţia identităţii individului;
5. asigură cadrul necesar transmiterii valorilor şi cunoştinţelor de la o generaţie la alta în vederea integrării funcţionale a individului în societate.
Familia nu trebuie înţeleasă, conceptual vorbind, numai ca unitate structurală, ci şi ca sumă a relaţiilor inter-individuale care, fie îl potenţează pe individ în construcţia si/sau activarea unor posibile reţele sociale, fie în plasează într-un cadru constituit dintr-un set complex de combinaţii cu caracter economic, social, cultural şi politic (Landolt şi Da, 2005: 625), care relevă, în fapt, modul de organizare şi caracterul tipului de familie.