Comunitatea, prin membrii ei, este percepută ca actor social important în identificarea unor cazuri: vecini, colegi de serviciu, părinţi ai colegilor copiilor, persoane care frecventează aceeaşi biserică, magazin sau cabinet medical etc., sunt primii care află de existenţa familiilor plecate la muncă în străinătate şi care şi-au lăsat copiii acasă. Membrii comunităţii trebuie să înţeleagă faptul că bunăstarea comunităţii lor depinde de bunăstarea fiecăruia dintre membrii săi şi de măsura în care aceştia sunt pregătiţi să-şi asume responsabilităţi familiale, profesionale şi sociale. De aceea, sensibilitatea la problemele celor din jur şi disponibilitatea de a-i ajuta la nevoie ar trebui să redevină valori ale culturii comunităţii. Atunci când se constată că sprijinul pe care membrii comunităţii nu îl pot acorda sau problemele cu care se confruntă un copil sau o familie îi depăşesc, aceştia ar trebui să sesizeze instituţii competente şi să-i sprijine pe specialişti în cadrul unor evaluări, soluţionări şi monitorizări a cazurilor respective. În cazul copiilor ai căror părinţi erau la muncă în străinătate iar copiii lăsaţi în ţară se aflau în situaţii neobişnuite -nu erau îngrijiţi corespunzător, erau abuzaţi, igiena şi ţinuta vestimentară erau neglijate, erau exploataţi -vecinii au fost cei care au sesizat autorităţile cerând sprijin din partea specialiştilor pentru aceştia.
Profesioniştii din cadrul SPAS sunt investiţi în mod oficial cu atribuţii în ceea ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Cooperarea între sectoare –social, sănătate, educaţie, siguranţă publică -, între instituţii –servicii sociale, unităţi sanitare, şcoli, biserici, poliţie-, şi între profesioniştii din aceste domenii maximalizează capacitatea şi eforturile de prevenire şi rezolvare a unor cazuri. Pentru identificarea familiilor în care sunt copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, munca asistentului social nu se va reduce la cea de birou, ci va fi prezent permanent în grădiniţe, şcoli, dispensare, spitale, poliţie, în mijlocul comunităţii.
Tot aceşti profesionişti din cadrul SPAS sunt cei care trebuie să desfăşoare acţiuni de informare referitoare la posibilităţile legale de care pot dispune părinţii care pleacă la muncă în străinătate, în vederea asigurării protecţiei fizice şi juridice a copiilor care urmează să rămână în ţară. Acest lucru se realizează în funcţie de creativitatea şi personalitatea acestor profesionişti, de gradul de implicare în viaţa comunităţii, de mijloacele pe carele au la dispoziţie. O parte dintre aceste modalităţi de informare ar pute fi: afişe, broşuri, panouri publicitare, spoturi publicitare, comunicate de presă, conferinţe, participări la acţiuni socio-culturale şi umanitare desfăşurate în comunitate, împărţirea de fluturaşi, etc. Alegerea modalităţilor de mediatizare cred că trebuie să se facă şi în funcţie de comunitatea căreia i se adresează profesioniştii din SPAS, de specificul acesteia, ţinând cont de scepticismul familiei faţă de tot ce vine din partea statului, în mod special când este vorba de copiii lor, tendinţa de a opune rezistenţă la ce este nou.