Asistenţa psiho-socială a copiilor singuri acasă

Manifestări psiho-comportamentale ale copiilor rămaşi singuri acasă

Riscuri la care copiii singuri acasă sunt expuşi:

  • Supraîncărcare cu sarcini: preluarea responsabilitaţilor de adult (gătit, menaj, spălatul hainelor, plata facturilor lunare, etc.), îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici.
  • Vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi prostituţie. Agresorii sexuali, traficanţii de persoane, adulţii sau copiii violenţi, persoanele care exploatează copii prin muncă îsi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi.
  • Insuficienta dezvoltare a abilitaţilor de viaţă independentă necesare pentru a face faţă dificultaţilor viitoare ca adult: independenţă în luarea deciziilor, încrederea în forţele proprii, abilitaţi de management al timpului şi al banilor, controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi comunicare, etc.
  • Insuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial funcţional, a unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârstă adultă.
  • Debut precoce al vieţii sexuale: în special puberii şi adolescenţii vor căuta afecţiunea şi aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaţiile intime. Lipsa unei educaţii adecvate privind viaţa sexuală, lipsa supravegherii, supraaglomerarea cu sarcini, în familie pot conduce la relaţii intime, fugă de acasă, concubinaj, comportamente cu risc crescut pentru contractarea unor infecţii cu transmitere sexuală sau chiar apariţia de sarcini nedorite la vârste fragede.