– Manifestări psiho-comportamentale ale copiilor rămaşi singuri acasă–
Experienţa în lucrul cu copiii singuri acasă precum şi teoriile psihologice ale dezvoltării arată că pe fondul acestor fenomene de neglijare, copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate pot dezvolta urmatoarele manifestări psiho-comportamentale:
- Deteriorarea conduitei şcolare (scăderea performanţelor şcolare, absenteism, risc de abandon şcolar, conflicte cu profesorii şi colegii) pe fondul lipsei autorităţii părinţilor şi ca o consecinţă a lipsei de aspiraţii pe termen lung;
- Sentimente de abandon, de nesiguranţă, tristeţe, anxietate, stări depresive toate ca urmare a dorului de părinţi, a nevoii de afecţiune părintească, de apreciere din partea părinţilor şi pe fondul dezvoltării unor distorsiuni cognitive.
- Atitudine de indiferenţa, încăpătânare care poate merge uneori până la comportament agresiv ca rezultat al frustrării şi al nevoii de atenţie. În momentele dificile cu care se confruntă copilul interpretează absenţa părinţilor ca o manifestare a indiferenţei acestora faţă de el şi de nevoile lui.
- Tulburări de atenţie (scaderea capacitaţii de concentrare pentru realizarea sarcinilor şi ,,evadarea din realitate’). Obiectul principal al gândurilor copiilor sunt părinţii plecaţi, situaţia lor, momentele cand vor comunica cu ei, când vor primi pachete, etc.
- Absenţa aspiraţiilor pe termen lung (nu se pot proiecta în viitor) sau prezenţa unor aspiraţii nerealiste determinate de distorsiuni cognitive de genul: ,,ca sa ai bani, nu trebuie să înveţi’’, ,,când voi fi mare, voi pleca şi eu să muncesc în străinătate şi pentru asta nu trebuie să ai carte.,, etc. Apariţia sau dezvoltarea acestei atitudini negative faţă de educaţie este favorizată în special de modelele oferite de acei părinţi care deşi absolvenţi de studii superioare, în străinătate efectuează munci necalificate. Copiii şi tinerii află aşadar că în străinătate lucrând ca muncitor necalificat poţi caştiga considerabil mai mult decât dacă munceşti în tară şi în domeniul în care ai calificare.
- Tulburări ale stimei de sine: supraapreciere faţă de alţi copii care nu au la fel de mulţi bani sau aceeaşi vestimentaţie sau accesorii pe care ei le primesc din străinătate, sau subapreciere în relaţie cu egalii lor ai caror parinţi sunt prezenţi la evenimentele imortante din viaţa lor ( serbări şcolare, şedinţe cu părinţii, aniversări, sărbători, etc.)
- Toleranţă la frustrare de nivel prea scăzut sau dimpotrivă de nivel prea ridicat în directă relaţie cu capacitatea de adaptare a copilului, cu mecanismele de apărare ale acestuia.
- Lipsă de motivaţie, stări de apatie (indiferenţă faţă de ceea ce se intamplă in jur), oboseală (lipsă de energie, de vointă pentru a depune eforturi cognitive la scoală, de a se implica în activităţi variate de timp liber specifice vârstei) fie pe fondul tristeţii şi al stărilor depresive, fie determinate de supraîncărcarea cu sarcini specifice adulţilor.
- Dificultăţi de adaptare. După plecarea părinţilor copiii traversează o perioadă de adaptare la noua situaţie, la schimbările apărute în viaţa lor. În lipsa unei pregătiri adecvate a copiilor din partea părinţilor sau a unei consilieri, copiii pot dezvolta în această perioadă de adaptare intoleranţă la stres (copiii putând deveni anxioşi, depresivi, iritabili şi agresivi).
- Comportamente (pre)delincvente (aderearea acestora la grupuri delincvente, comportament agresiv, abuz de substanţe, implicarea în comiterea de infracţiuni, frecventarea de localuri, săli de jocuri, etc.) este o modalitate de a suplini nevoile de apreciere, de atenţie şi afecţiune nesatisfăcute.
- Conduite suicidare. In anii 2006-2007 s-au inregistrat câteva cazuri de suicid în randul copiilor a căror părinti se aflau la muncă, în străinătate. Factorii determinanţi ai suicidului la copii si adolescenţi sunt: frica sau sentimentul de abandon, frica de pedeapsă, frica de eşec şcolar, imposibilitatea de adaptare la un ritm nou şi dificil de viaţă, tulburări de ataşament datorate separării de mamă care au creat sentimente de insecuritate şi angoasă, istoric de frustrări afective precoce, situaţia de copil nedorit şi de abandon.