Aşa cum arată datele statistice şi studiile din ţara noastră, efectele migraţiei internaţionale a românilor sunt complexe şi corelate între ele, atât pe plan demografic (spor natural negativ asociat cu plecarea celor tineri are ca efect creşterea ratei dependenţei, depopularea şi îmbătrânirea populaţiei în anumite zone ale ţării, în mediul rural cu precădere), cât şi economic (irosirea de forţă de muncă calificată şi a persoanelor cu studii superioare) şi, în consecinţă, şi pe plan social-cultural şi familial.
Sunt expuse principalele tendinţe migratorii din ultimele decenii, cu accent pe evoluţia ultimilor cinci ani. S-au folosit date statistice (INS 2007-2013 – www.insse.ro; Raportul UNICEF Sprijinirea copiilor invizibili din anul 2012) sondaje (Ancheta forţei de muncă în gospodării -AMIGO – date INS;Barometrul de Opinie Publică; European Comission, 2010; Eurostat – Labor Force Survey, 2013; sondaje IRES 2012, 2013) şi studii (Alexe,Horváth, Noica şi Radu, 2012;Cucuruzan, 2008;Horváth, 2009; Larionescu, 2012; Niţulescu, Oancea şi Tănase, 2007;Potot,2003; Sandu, 2006;Sandu şi Alexandru, 2009;Sandu et al., 2004;Şerban, 2011; Şerban şi Toth,2007;Ulrich, Bojincă, Stănciugelu şi Mihăilă / Fundaţia Soros România, 2011 etc.)
Concluzia, idee de altfel susţinută de numeroşi specialişti, este că apare necesitatea analizei profundeşi combinate a efectelor pozitive şi negative ale migraţiei la nivel individual, familial şi comunitar.
La nivel individual, emigrarea economică, chiar dacă este temporară, pentru muncă şi în acelaşi timp circulatorie, a produs rezultate pozitive pentru familii,gospodării, societate, în privinţa veniturilor, specializării şi modernizării capitalului uman şicontribuţiilor din sfera mentalităţii. Aceasta corespunde explicaţiilor noii economii a migraţiei (Stark, 1999), nivelul de analiză presupus de această teorie fiind migraţia la nivel micro (gospodăria ca unitate de analiză). Prin această viziune, migraţia apare ca forţa generatoare de oportunităţi, în schimbarea de la producţia agricolă de subzistenţă, familială, la cea aducătoarede venituri şi generatoare de consum. Rezultatul este obţinerea unei plase de siguranţă dinsprecel plecat spre familie, care apără gospodăria de insecuritatea unei surse de venit unice. Validitatea acestei teorii este confirmată pentru mediul rural românesc, fiind confirmat de studiile de profil.
Apoi, migraţia nu conduce la independenţă individuală (mai ales în mediul rural, cu puternice legături de familie şi comunitare), ci solidifică relaţia de interdependenţă dintre migrant şi familia sa. În primul rând, se evidenţiază riscurile privind siguranţa şi cuantumul veniturilor, ceea ce stimulează migraţia, iar în al doilea rând apare o relaţie pozitivăîntre sărăcia extremă (cronică) a familiei şi şansele reduse ale membrilor acesteia de a emigra.
Am insistat asupra faptului că strategiile de supravieţuire prin emigraţie, mai ales plecarea peste hotare a celor de la sate, sunt orientate spre evitarea riscului de sărăcie a gospodăriei / familiei, ainsistenţei în identificarea unor soluţii de ridicare a nivelului de trai pentru întreaga familie,eventual reţea. Ca efecte negative, se pot lua în calcul pierderea capitalului uman pentru ţara de origine, deficitul de forţă de muncă pe anumite ramuri economice, fenomenul brain drain şi brain waste,disrupţiile maritale, efectele asupra copilului, importul unor tipuri de infracţionalitate. Rezolvarea acestor disfuncţionalităţi şi dezechilibre se poate face prin migraţia de revenire, politici de imigrare canalizată pe nevoi, strategii de orientare şi formare profesională şi inserarea pe piaţa naţională a forţei de muncă.