DEZVOLTAREA SOCIO-EMOTIONALA
Dezvoltare sociala
Aspecte specifice: Abilitati de interactiune cu adultii, Abilitati de interactiune cu copii de vârsta apropiata, Acceptarea si respectarea diversitatii, Dezvoltarea comportamentului pro-social,
Reper 1: Copilul ar trebui sa fie capabil sa manifeste încredere în adultii cunoscuti si sa interactioneze cu acestia.
Reper 2: Copilul ar trebui sa fie capabil sa ceara si sa primeasca ajutorul când are nevoie.
Reper 3: Copilul ar trebui sa fie capabil sa interactioneze pozitiv cu copii de vârsta apropiata.
Reper 4: Copilul ar trebui sa fie capabil sa recunoasca, sa aprecieze si sa respecte asemanarile si deosebirile dintre oameni.
Reper 5: Copilul ar trebui sa fie capabil sa perceapa regulile si efectele acestora.
Reper 6. Copilul ar trebui sa fie capabil sa îsi asume responsabilitati, sa fie capabil sa negocieze si sa participe la luarea deciziilor.
Reper 7: Copilul ar trebui sa fie capabil sa manifeste empatie fata de celelalte persoane.
Copii cu varsta de 37 – 60 luni
| Indicatori | Practici de sprijin |
| Cu sprijin, se desparte de adultii cu care este obisnuit (fara a arata foarte multa teama, ca în cazul copiilor mai mici).Îsi exprima afectiunea fata de adultii cu care este obisnuit.Spune numele fratilor sau surorilor si îi apeleaza.Raspunde la formulele de salut folosite de adulti.Îsi exprima sentimente fata de anumiti adulti („o iubesc pe…”).Ajuta adultul în sarcini simple.Din când în când, face lucruri pentru a fi pe plac adultilor (aduce papucii, danseaza sau cânta, face mici „comisioane” în familie, etc.).Adreseaza frecvent întrebari adultilor pentru a obtine informatii.Urmeaza indicatiile adultilor în ceea ce priveste comportamentul adecvat în diverse situatii.La nevoie, cere ajutor adultilor si ofera sprijin, la rândul sau.Urmeaza instructiunile sau se supune unei figuri de autoritate, având încredere în aceasta („Asa a spus mama”, „dna educatoare nu…”).Semnaleaza adultilor situatii problematice simple (un copil s-a lovit sau are nevoie de ajutor, se aud zgomote suspecte, arde mâncarea pe aragaz, etc.).Se alatura unui unui grup de copii care se joaca (cu ajutorul adultului, daca este necesar.)Initiaza o activitate împreuna cu alt copil.De cele mai multe ori îsi exprima dorinta de a se desparti de adult pentru a se juca împreuna cu alti copii.Se conformeaza deciziilor de grup.Coopereaza, face schimb de obiecte în joc.Se împrieteneste si mentine prietenia cu cel putin un copil.Ramâne cu grupul si nu merge cu persoane necunoscute.Este capabil sa se angajeze în joc simbolic (pretinde ca face ceva sau ca este altcineva etc.).Face comparatii cu cei din anturaj în ceea ce priveste culoarea parului, înaltimea, etc.Se joaca împreuna cu copii diferiti din punct de vedere al genului, limbii vorbite, etniei sau cu CES, sub îndrumarea adultilor.Identifica asemanari si deosebiri dintre persoane dupa diferite criterii (gen, aspect exterior, vârsta, profesie, mediu cultural si lingvistic, etc.).Urmeaza reguli simple fara a i se mai reaminti (sa nu trânteasca jucariile).Îsi asteapta rândul în joc.Recunoaste comportamentul pozitiv al altor copii.Foloseste jocul pentru a explora, exersa si întelege rolurile sociale.Anticipeaza ce urmeaza în programul zilnic, daca exista un program clar si respectat.Participa la luarea deciziilor, cu ajutorul adultilor.Utilizeaza diverse strategii pentru a parti -cipa la un joc (târguiala, schimb).Aplica strategii simple pentru a rezolva adecvat problemele, fie individuale, fie de grup (de ex. cere ajutorul unui adult).Negociaza cu alti copii rezolvarea unei probleme, cu ajutorul adultului.Expliciteaza drepturile sale si motivele celorlalti în negocierea conflictelor (Îti dau pastade lipit dupa ce termin eu de lipit doua hârtii).Arata empatie fata de suferinta fizica sau emotionala a celorlalti copii.Alina copiii de vârsta apropiata, cu ajutorul adultilor.Exprima sentimente si emotii fata de personaje din povesti („tin cu fata mosului”, „biata capra”, „saracul cocos”, etc.). | • Folositi expresii si comportamente pozitive atunci când va despartiti de copil. • Încurajati-l si laudati-l pentru comportamentul pozitiv în relatia cu adultii. Manifestati aceleasi reactii fata de copii, indiferent de genul lor; sa nu aveti asteptari mai mari de la fete în ceea priveste controlul emotional si utilizarea unor strategii de reglare mai sofisticate decât de la baieti. • Adresati-va copiilor pe nume si descurajati folosirea excesiva a pronumelor personale, care genereaza ambiguitati (ei, ea, el. etc.). Încurajati copilul sa povesteasca despre fratii/surorile lui. În gradinita folositi fotografii ale familiei pentru a sprijini copilul în interventiile lui despre frati sau alti membri ai familiei. • Folositi formule de salut adecvate diferitelor momente ale zilei si situatii sociale si atrageti atentia asupra utilizarii lor în parc, la gradinita, în alte medii sociale. • Încurajati exprimarea sentimentelor pozitive fata de adulti, oferiti oportunitati de a interactiona respectuos cu adultii. • Discutati si cu baietii mai mult despre întregul spectru de emotii si evitati exagerarile în descurajarea emotiilor negative, deoarece baietii vor deveni astfel mai putin expresivi emotional decât fetele. • Angajati copiii în sarcinile cotidiene si cooperati cu acestia (udatul florilor, aranjarea mesei) evitând reproducerea stereotipurilor de gen. • Demonstrati ca pentru realizarea unei sarcini, adeseori este nevoie de contributia mai multor oameni. Comentati cu copiii ca fiecare contributie conteaza. • Facilitati copilului punerea în practica a unor comportamente care constituie premisele abilitatilor sociale, care în viitor îl vor ajuta sa fie eficient în interactiunile cu ceilalti astfel încât sa atinga scopul stabilit. • Raspundeti direct, cu claritate si rabdare întrebarilor adresate de copil; încurajati-i sa adreseze întrebari pentru a obtine informatii. • Clarificati ori de câte ori este nevoie limitele acceptabile ale comportamentului. • Oferiti copilului sprijin atunci când cere si are nevoie; cereti ajutor copilului si discutati împreuna despre ce înseamna a oferi si primi ajutor (când apar situatii relevante pentru acest subiect). • Manifestati o atitudine pozitiva, evitati comportamente negative care vor fi preluate de catre copil. De exemplu, daca educatoarea este încruntata de fiecare data când vorbeste cu un copil care are unele comportamente negative, copiii se vor comporta la fel, deoarece educatoarea reprezinta o autoritate pentru ei. • Descrieti si discutati cu copilul diverse situatii problematice simple ajutându-l sa coreleze ideea de pericol cu solicitarea ajutorului din partea celorlalti; comentati situatii concrete vazute la gradinita sau în parc, la televizor sau în filme. • Cititi carti, folositi jocuri cu marionete pentru a demonstra cu ajutorul personajelor ce înseamna sa împarti cu ceilalti, sa îti astepti rândul si sa cooperezi. Facilitati aplicarea strategiei de a se implica într-un joc paralel si de a contribui ulterior cu ceva semnificativ la desfasurarea acestuia. • Ajutati-l pe copil sa se alature altui copil care se joaca. Faceti conversatie cu copilul astfel încât sa învete sa asculte si sa vorbeasca cu altii. • Oferiti asistenta copiilor în timp ce se joaca împreuna cu alti copii stând deoparte, punând la dispozitie resurse si încurajari si intervenind în caz de conflict. • Încurajati copiii sa se implice în activitati considerate în mod traditional specifice genului opus si oferiti copiilor feedback pozitiv imediat când vedeti ca aleg aceste activitati. • Facilitati si întariti alcatuirea grupurilor mixte de joc, data fiind tendinta ca fetele si baietii sa se grupeze în activitati în functie de gen. În acelasi timp supravegheati grupul de joc si interveniti atunci când fetele sunt mai putin implicate în joc din cauza baietilor care domina. • Oferiti copiilor oportunitati pentru a împarti materiale si de a-si spune parerea despre continuarea jocului. Asigurati copilului ocazia de a se întâlni cu prietenii, pentru a trai sentimentul de încredere unul în celalalt si pentru a se simti mai putin vulnerabili atunci când îsi exprima dificultatile într-un domeniu. • Identificati elemente specifice grupului din care face parte copilul (grupul de la gradinita, scoala sau grupul de prieteni) pentru a cultiva sentimentul de apartenenta, asociat cu solidaritatea si securitatea emotionala si sociala. • Folositi nume sau simboluri specifice cu care sa identifice grupa de la gradinita. • Asigurati în mediu obiecte care sa reflecte diversitatea si care sa stimuleze învatarea interculturala (obiecte, casete cu cântece, obiecte de arta, etichete cu cuvinte scrise în diverse limbi) pe care copiii le pot folosi în joc. • Dati-i copilului ocazia de a-si descrie propriile caracteristici fizice si culturale. Îndrumati-l sa perceapa deosebirile si asemanarile dintre oameni pornind de la propria persoana. Ajutati-l sa interpreteze aceste deosebiri astfel încât sa nu aiba valoare evaluativa, de exemplu atunci când copilul spune „Eu sunt mai înalt/a decât Y”, puteti adauga „Tu esti mai înalt/a decât Y pentru ca esti mai mare cu 1 an”. • Facilitati jocul între copii diferiti din punct de vedere al genului, limbii vorbite sau CES. • Dati o sarcina comuna pentru a stimula interdependenta pozitiva, facilitati asumarea de sarcini realiste de catre fiecare copil si oferiti asistenta (când sunt dificultati de comunicare într-o limba sau când copilul cu CES are nevoie de sprijin). • Cititi împreuna cu copilul carti si analizati imagini care prezinta oameni din culturi diferite si cu caracteristici fizice sau abilitati diferite. • Discutati despre personaje, sarbatori, eroi, cântece care reflecta aceasta diversitate. • Puneti la dispozitia copilului obiecte, imagini carereflecta diversitatea culturala. • Reamintiti copiilor regulile si rutinele, afisati-le pe pereti într-o formula grafica accesibila. • Folositi în mod repetat îndemnuri de tipul: „Acum asteptam…”, „Întâi faci…, apoi faci…”,„Facem rândul, apoi…”. • Puneti la dispozitia copiilor o clepsidra care sa-I atentioneze atunci când timpul pentru un anumit joc a expirat sau este rândul altui copil sa se joace cu jucaria respectiva. • Faceti liste (pe întelesul copiilor) sau desenati comportamente pozitive apreciate la copil;.Obisnuiti-i pe copii sa identifice si sa aprecieze aceste comportamente. • Motivati-i pe copii cu comentarii de genul„Înainte de a merge la masa am sa va citesc faptele bune pe care le-ati facut azi”, nominalizând autorii. Dupa câteva zile veti observa ca unii copii va atrag atentia sa notati gesturile frumoase. • Dati copiilor posibilitatea sa se angajeze în jocuri, oferindu-le costume, jucarii, timp, sugestii de teme. • Afisati în mediu elemente specifice programului zilnic si regulilor de urmat, într-o maniera sintetica si accesibila. • Prezentati copiilor mai multe alternative. • Discutati cu copilul despre activitati comune, de exemplu: Ce vrei sa facem azi? sau Ce mâncare pregatim? • Construiti situatii sociale în care copiii sa se simta confortabil (unii copii se simt incomodati de situatii sociale în care sunt multi copii). • Invitati acasa sau la un loc de joaca cel mult unul sau doi copii cu care copilul sa exerseze abilitatile sociale. • Oferiti copilului sugestii pentru rezolvarea problemelor, de exemplu daca ne jucam pe rând, o sa ajunga fiecare la calculator. • Cereti copilului sa rezolve singur sarcini în care stiti ca va avea succes, pentru a-i da încredere în fortele proprii. Daca el nu este pregatit, se va simti speriat si coplesit de aceasta situatie si exista riscul sa refuze pe viitor implicarea în activitate. • Oferiti-i sprijinul când îl cere. • Cititi copiilor povesti si povestiri, inventati cu ajutorul papusilor situatii în care personajele rezolva conflictele în mod constructiv. • Documentati-va în legatura cu modul în care se rezolva disputele în familia si în comunitatea din care vine copilul. • Acordati atentie si sprijin suplimentar copiilor care au dificultati de vorbire. • Încurajati copiii sa înteleaga emotiile, ideile si actiunile celorlalti prin citirea unor carti, urmarirea unor desene animate sau filme. • Atunci când apare un conflict între doi copii, aratati empatie fata de ambii copii. Numiti si discutati despre emotii si trairi: Esti trist/a pentru ca… • Demonstrati expresivitatea pozitiva în comportamentul cotidian în familie sau la gradinita; aceasta dezvolta sentimentele de securitate ale copiilor, de control si încredere în mediu. Asemenea sentimente reduc preocuparea sau îngrijorarea copiilor, ceea ce creste probabilitatea ca acestia sa ia în considerare si sa raspunda la emotiile celorlalti. • Folositi povesti în care personajele trec prin situatii neplacute, reamintiti copiilor cum s-au comportat personajele în acea situatie, de exemplu: Îti mai amintesti ce a facut ariciul atunci când a fost necajit de iepuras. |
Copii cu varsta de 61-84 luni
| Indicatori | Practici de sprijin |
| Interactioneaza cu usurinta cu adulti familiari din comunitate (parinti, bunici cunoscuti la locul de joaca, vecin, educatoarea, medic pediatru sau medic de familie, vânzatorul de la magazinul din cartier, etc.).Se desparte cu usurinta de membrii familiei la gradinita.Interactioneaza adecvat cu adultii (de ex.: nu îi întrerupe, raspunde la întrebari).Aplica formule de politete în comunicarea cu adultii.Cere ajutor adultilor din comunitate (vecin, bibliotecar, bunicii, prietenilor de joaca etc.).Alege momentul potrivit pentru a aduce în atentia adultilor anumite probleme.Pune întrebari adultului înainte de a devia de la ordinea stabilita si de a încalca regulile (de ex.„eu am voie sa aprind focul la aragaz?”).Interactioneaza din proprie initiativa cu copii apropiati ca vârsta în diferite contexte.Inventeaza activitati care implica mai mult de un copil.Cere si ofera ajutor altor copii (îl ajuta pe alt copil sa gaseasca o jucarie ratacita, sa îsi faca patul).Propune, dar si urmeaza sugestiile unui camarad de joaca despre cum sa se joace.Se identifica drept prieten al unor copii din diferite medii apropiate (la gradinita, acasa/ la bloc, la bunici).Formuleaza întrebari despre familia, etnia, limba vorbita, cultura, caracteristicile fizice ale celorlalti.Recunoaste abilitatile diferite ale celorlalti copii în diverse domenii (X cânta bine la pian, Y alearga repede…).Numeste si accepta diferente si similaritati în ceea ce priveste mâncaruri sau jocuri preferate de el/ea si alti copii.Remarca faptul ca alti copii folosesc cuvinte diferite pentru acelasi obiect (de ex. Pentru apa, mama, jucarie, etc.).Remarca faptul ca aceeasi persoana poate avea mai multe roluri sociale (mama este mama lui, este angajata la…, este fiica bunicii lui, etc.).Se joaca sau lucreaza fara sa îi deranjeze pe ceilalti.Îsi adapteaza comportamentul în functie de regulile diferitelor situatii (de ex. vorbeste în soapta când intra la biblioteca, când merge la spital, la muzeu,etc.).Îsi exprima dezacordul fata de comportamente incorecte („nu este corect”, „asteapta-ti rândul”).Respecta reguli simple de participare în activitati si joc.Participa la activitati în grupuri mici sau mai mari, uneori ca si conducator, alteori ca si executant. Aplica independent regulile în situatii noi, dar similare.Explica celorlalti reguli simple din familie sau de la gradinita. Tine cont de dorintele si nevoile altor copii.Foloseste multiple strategii pentru rezolvarea conflictelor (întâi vorbeste, apoi cere ajutorul adultului).Cauta solutii pentru rezolvarea problemelor aparute în interactiunea cu copiii, fara a-l implica pe adult.Evita situatiile care duc la conflict.Accepta responsabilitati si le respecta.Încearca sa repare sau sa corecteze consecintele eventual distructive ale actiunilor sale. Ia decizii simple cu minima supervizare din partea adultului (mâncare, îmbracaminte, jucarii, carti).Stie când sa ofere ajutor în rezolvarea unei probleme, fara sa actioneze în locul celuilalt.Vorbeste despre emotiile celorlalti.Alina membrii familiei sau prietenii care nu se simt bine (din proprie initiativa).Începe sa înteleaga situatia oamenilor aflati în situatii si contexte sociale si naturale diferite (saracie, dezastre naturale, etc.). | • Facilitati interactiunile cu adultii în diverse context sociale si încurajati comunicarea cu acestia si participarea la actiuni (de exemplu, sa ceara informatii, sa raspunda la întrebari, sa faca cumparaturi simple). În gradinita sau familie, jucati-va de-a cumparatorul si vânzatorul, medicul si pacientul, etc. • Manifestati respect si încredere fata de copil, discutati despre relatiile cu ceilalti, despre activitatile zilnice si evenimente semnificative pe care le-a trait. • Oferiti un model adecvat de comunicare evitând întreruperea copilului atunci când acesta vorbeste. • Oferiti exemple si modelati comportamentul copilului interactionând respectuos cu ceilalti; repetati cu copilul formulele adecvate de politete, de exemplu în jocurile La doctor, La cumparaturi, La teatru, etc. • Oferiti sugestii copilului pentru a se descurca singur/a atunci când cere ajutorul si încurajati-i sa rezolve problema. • Puneti copiii în situatia de a vedea ca a cere si a primi ajutor reprezinta comportamente sociale adecvate, nu expresia unei neputinte. Creati situatii care sa contrabalanseze faptul ca fetele cer mai frecvent ajutorul decât baietii, în virtutea stereotipului conform caruia „un baiat trebuie sa se descurce singur”. • Oferiti copilului sansa de a observa si participa la discutiile adultilor; discutati despre ce înseamna sa nu vorbesti în acelasi timp cu ceilalti, sa îti astepti rândul, sa ai un ton potrivit. • Când un copil face o greseala, discutati cu el/ea despre ce a învatat din asta. • Ajutati-l pe copil sa învete sa întrebe adultul înainte de a devia de la reguli si momente obisnuite. • Aratati deschidere fata de copil pentru ca acesta sa se simta confortabil sa vina sa va ceara ajutorul. • Oferiti copiilor posibilitatea de a se juca în grupuri mici, în care fiecare copil are un rol si o responsabilitate concreta. Structurati activitatea de la grupa pe centre de interes si încurajati interactiuni între fete si baieti, iar accentul sa fie pus nu pe performanta ci pe implicare în sarcina si progres. Stimulati jocul în grup al fetelor si jocul în diade al baietilor deoarece jocul în diade stimuleaza abilitatile de comunicare ale baietilor, în timp ce jocul în grup stimuleaza cooperarea si competitia fetelor. • Inventati la grupa în mod regulat roluri pentru toti copiii, roluri care îi ajuta sa înteleaga complementaritatea responsabilitatilor si ideea de convietuire (de ex. cel care are grija de plante, responsabilul cu timpul, postas, cel care duce gunoiul, chelnerul, etc.). • Ajutati-i pe copii sa înteleaga faptul ca a coopera raspunzând unei cereri este diferit de a te supune unei comenzi. Monitorizati zilnic, încurajati si laudati comportamentele prin care copiii se ajuta unii pe altii. • Numiti în mod regulat comportamentele pozitive de întrajutorare astfel încât copiii sa fie motivati sa le repete si pe viitor si sa le identifice singuri. Comentati si sanctionati imediat comportamentele de intimidare sau excludere manifestate fata de anumiti copii. • Responsabilizati copiii în casa/grupa oferindu-le sarcini care contrazic stereotipurile de gen (ex. baietii sa ajute la gatit). Încurajati copilul sa îsi exprime parerea, sa identifice mai multe variante de rezolvare a unei situatii sau de continuare a unui joc. • Laudati copiii când accepta si sugestiile celorlalti copii si se ajuta reciproc. Întariti alcatuirea grupurilor mixte de joc, deoarece fetele si baietii se grupeaza în activitati în functie de gen, facilitati. Supravegheati grupul de joc si interveniti atunci când fetele sunt mai putin implicate în joc din cauza baietilor care domina. Gruparea copiilor în functie de gen are drept consecinte întarirea unor comportamente traditionale de gen. • Dati copiilor ocazia de a fi parte a diverselor activitati de grup în contexte sociale diferite (la gradinita, acasa/la bloc, în curte, la bunici) pentru a se identifica cu acele grupuri si pentru a practica încrederea si colaborarea în medii diferite. • Organizati activitati în care copiii sa se familiarizeze cu varietatea caracteristicilor unei persoane (meseriei, vârsta, gen, limba vorbita, port national etc.). Puneti la dispozitia copilului imagini cu persoane apartinând unor culturi diferite, carti, enciclopedii. Valorificati situatiile de contact cu alte culturi (de ex.: vizite, vacante). • Comentati împreuna cu copiii caracteristici fizice si preferinte ca aspecte ale identitatii. Organizati activitati care atrag întregului grup atentia asupra diferentei si capacitatii într-un mod pozitiv, de exemplu aratând copiii cu dizabilitati într-o lumina pozitiva, valorizând bilingvismul, etc. • Invitati membrii familiei sa împartaseasca din traditiile specifice (mâncare, muzica, dansuri, jocuri, sarbatori) si organizati cu copiii activitati în care sa le valorificati. • Încurajati copiii sa foloseasca limba materna, dar si limba de predare pentru a numi actiuni si obiecte din mediu. Folositi etichete în mai multe limbi. • Cultivati respectul pentru diversitatea lingvistica si interveniti ferm atunci când apar comportamente prejudiciatoare pentru copii (de exemplu când în mod intentionat nu este pronuntat corect un nume). Puneti a dispozitia copiilor carti în mai multe limbi. • Oferiti copilului posibilitatea de a se familiariza cu o persoana din perspectiva mai multor roluri, în diverse contexte sociale. Realizati vizite la diverse institutii pentru a se familiariza atât cu diverse profesii, cât si cu varietatea rolurilor specifice membrilor familiilor copiilor, de exemplu vizita la biblioteca, la spital, la coafor, la Politie, la fabrica de conserve, etc. unde lucreaza parintii. • Amintiti de fiecare data când desfasurati activitati individuale cu mai multi copii, ca suntem mai eficienti daca ne concentram asupra activitatii noastre si nu îi deranjam sau nu ne deranjeaza nimeni în timp ce lucram. Dati exemplu prin comportamentul dvs., interveniti numai atunci când este necesar. • Comunicati cu claritate regulile si comportamentele asteptate, argumentând. Organizati vizite la muzeu cu copiii, modelându-le prin propriul exemplu comportamentul dezirabil. • Sprijiniti copiii în realizarea legaturilor între actiuni si emotii prin adresarea unor întrebari specifice si directe si prin interpretarea emotiilor care se afla la baza comportamentelor; încurajati-i sa se exprime atunci când se simt nedreptatiti sau frustrati. • Ajutati-i astfel pe copii sa anticipeze consecintele anumitor actiuni, fapt ce contribuie la rezolvarea eficienta a problemelor si la dezvoltarea empatiei acestora. Faceti împreuna cu copiii planuri zilnice, identificând elementele de noutate fata de rutina obisnuita. • Dati copiilor posibilitatea ca pentru unele activitati libere copiii sa se înscrie singuri pe o tablita desenând un simbol. Pentru respectarea rândului, puneti la dispozitia copiilor o clepsidra (sau un ceas) si, împreuna cu copiii, puteti allege un responsabil cu timpul. • Dati copiilor posibilitatea de a se juca în grupuri de diverse marimi. Acordati atentie speciala integrarii în joc a copiilor marginalizati (se comporta agresiv, au un comportament timid, necooperativ, deficit de atentie si hiperactivitate, anxiosi, copiilor ce apartin unui grup etnic diferit de cel al majoritatii, celor ce prezinta imaturitate în dezvoltarea fizica, înfatisare mai putin placuta sau mod de îmbracaminte precar, copii cu dizabilitati (de ordin fizic, motor, limbaj, etc.). • Identificati si sprijiniti suplimentar copiii introverti, copii carora le este frica sa interactioneze cu ceilalti, fie ca nu au fost sufficient stimulati, nu li s-a oferit oportunitatea de a-si exersa abilitatile sociale sau au trait într-un mediu mai autoritar. • Dati copilului posibilitatea sa interactioneze cu copii si adulti în contexte cât mai diverse. Valorificati în mod flexibil diferentele culturale derivate din valorizarea diferita a relatiei dintre autonomie si supunere, sau regula de a astepta sa-i vina rândul sau sa nu vorbim toti deodata. • Exersati prin jocuri si dramatizari regulile de conduita. Invitati-l pe copil sa povesteasca ce i s-a întâmplat în familie sau acasa din perspectiva relatiei dintre reguli si consecintele lor în viata sociala. • Facilitati exprimarea emotiilor traite de copil atunci când alti copii nu vor sa împarta jucarii cu el, pentru a permite copilului sa constientizeze mai bine consecintele negative ale acestui comportament. • Dati copiilor ocazia sa descrie faptele, ca pas important în a-i învata pe copii sa vorbeasca despre comportament si nu persoana, sa evite blamarile si etichetarile. • Oferiti îndrumare copiilor exersând în mod repetat raspunsuri adecvate pentru rezolvarea conflictelor. Încurajati tentativele de rezolvare a conflictelor, cerându-le parerea: Ce credeti ca ar trebui sa facem ca sa rezolvam aceasta problema? • Facilitati realizarea de activitati care sa permita copiilor sa negocieze rezolvarea conflictelor (joc dramatic, constructii, folosirea de costume specifice diverselor comunitati etnice, etc.). • Discutati cu copiii alternative pentru diverse situatii. • Dati copiilor suficient timp pentru a discuta, negocia si a dobândi sentimentul de control. • Dati copiilor posibilitatea ca pentru unele activitati libere sa se înscrie singuri pe o tablita desenând un simbol. • Aratati copilului imagini cu situatii sociale si discutati împreuna cum poate fi rezolvata o sarcina. • În situatiile când au comis o greseala, familiarizati copiii cu modele de conduita comentând exemple din povesti, poezii, filme. Valorificati situatii cotidiene pentru a demonstra copiilor modele de remediere. • Acordati copiilor ocazii de a face o alegere. Sustineti copiii sa faca o alegere, propunând modele de examinare a oportunitatilor. • Oferiti explicatii simple referitoare la comportamentul celorlalti copii, deoarece când copiii sunt capabili sa recunoasca indicii verbali si fizici ai emotiilor celorlalti, ei îsi pot dezvolta empatia si compasiunea fata de ceilalti. • Creati oportunitati pentru copii sa îsi împartaseasca si discute despre trairile emotionale. • Încurajati copiii sa deseneze figura unui prieten când se simtea vesel, trist sau singur. • Discutati de ce un personaj a reactionat într-un anumit mod într-o poveste, tinând cont de diferentele dintre diverse culturi. • Sprijiniti copiii pentru a recunoaste emotiile celorlalti si încurajati-i sa încerce sa înteleaga ceea ce simte un alt copil, adresându-i întrebari de genul: Cum crezi ca se simte acum X? • Prezentati imagini cu oameni locuind în zone sarace si bogate ale lumii, discutati despre economisirea resurselor si despre consum echilibrat. Dati exemplu copiilor dovedind grija fata de mediu si explicând efectele anumitor comportamente asupra mediului natural si social. • Dati copilului ocazia de a se prezenta în situatii diferite (la joaca, la gradinita, la medic, la întâlnirile cu vecinii). • Notati numele copilului si datati toate lucrarile. • Construiti oportunitati pentru a vorbi despre sine si despre ceilalti, cu referire si la caracteristici lingvistice si culturale diferite. • Facilitati descrierea vietii în familie, valorificând diferentele privind structura familiei (familie monoparentala, parinti divortati, etc.), caracteristici economice, profesionale, culturale, lingvistice sau mediu de rezidenta. Invitati membri ai familiei în activitatile din gradinita. • Încurajati-i sa povesteasca sau sa deseneze propria familie |
Dezvoltare emotionala
Aspecte specifice: Dezvoltarea conceptului de sine, Dezvoltarea autocontrolului emotional, Dezvoltarea expresivitatii emotionale
Reper 8: Copilul ar trebui sa fie capabil sa se perceapa în mod pozitiv, ca persoana unica, cu caracteristici specifice.
Reper 9: Copilul ar trebui sa fie capabil sa îsi regleze trairile emotionale.
Reper 10: Copilul ar trebui sa fie capabil sa recunoasca si sa exprime adecvat o varietate de emotii.
Copii cu varsta de 37 – 60 luni
| Indicatori | Practici de sprijin |
| Îsi spune corect numele, prenumele si vârsta.Foloseste corect pronumele (nu mai foloseste persoana a III-a pentru a se referi la sine).Descrie membrii familiei, asociindu-le corect statutul si spunându-le numele.Îsi asteapta rândul.Se calmeaza cu ajutorul adultului (merge într-un loc linistit, sau cere sa i se citeasca din cartea preferata când este trist).Face fata sarcinilor dificile fara sa manifeste frustrari foarte mari.Are rabdare pâna i se ofera atentie sau o recompensa.Face referire la dorintele si gândurile celorlalti când interpreteaza comportamentul lor.Raspunde la emotii prin joc de rol.Asociaza emotiile cu cuvinte si expresii faciale. | • Dati copilului ocazia de a se prezenta în situatii diferite (la joaca, la gradinita, la medic, la întâlnirile cu vecinii). • Notati numele copilului si datati toate lucrarile. • Construiti oportunitati pentru a vorbi despre sine si despre ceilalti, cu referire si la caracteristici lingvistice si culturale diferite. • Facilitati descrierea vietii în familie, valorificând diferentele privind structura familiei (familie monoparentala, parinti divortati, etc.), caracteristici economice, profesionale, culturale, lingvistice sau mediu de rezidenta. Invitati membri ai familiei în activitatile din gradinita. • Încurajati-i sa povesteasca sau sa deseneze propria familie. • Stabiliti un loc linistit, cunoscut de copii, în care se pot uita pe o carte sau pot desena singuri, atunci când se simt tristi sau obositi. Stati alaturi de el în astfel de situatii. • Puneti la dispozitia copiilor o clepsidra sau o jucarie cu sonerie (sau un ceas), care sa-i atentioneze atunci când timpul pentru un anumit joc a expirat sau este rândul altui copil sa se joace cu jucaria respectiva. • Exprimati emotii pozitive, pentru a modela copiilor cai pozitive de a raspunde celorlalti si evenimentelor din viata lor (parintii care exprima emotii negative modeleaza abordari ostile, dereglate, de a face fata emotiilor). • Discutati cu copiii si despre emotii pozitive si despre emotii negative. A nu vorbi despre emotii negative poate induce copiilor ideea ca emotiile nu trebuie exprimate, ceea ce afecteaza capacitatea de reglare emotionala a acestora. Sugerati activitati interesante pentru copii sau încorporati sarcina dificila în ceva placut. • Oferiti explicatii referitoare la realizarea sarcinilor, modelati prin propriul comportament disponibilitatea de a face ceea ce ti se cere, îndrumati copiii în coordonarea actiunilor pentru atingerea scopului. • Creati în mod regulat situatii în care sa fie motivate sa amâne o recompensa imediata, dar mica, pentru o recompensa ulterioara unei activitati, dar mai substantiala (ex. „Tu poti sa te uiti la desene animate, dar daca nu îti strângi toate jucariile acum, nu mai avem timp sa mergem la zoo”). • Selectati situatii din viata copiilor si demonstrate copiilor ca fiecare copil are dorintele si nevoile sale. Valorificati momentele potrivite în situatiile cotidiene pentru a-i ajuta sa tina cont si de dorintele si nevoile altora. • Fiti partenerii copilului în jocuri de rol, astfel încât sa preia stilul de expresivitate faciala comportamentul verbal si non-verbal. • Folositi reflectarea sentimentelor, în faza în care copiii învata despre emotii si înca nu le stiu denumirea: nu întrebati copilul cum se simte, ci încercati sa identificati emotia copilului si apoi sa o transmiteti acestuia sub forma de întrebare sau afirmatie. |
Copii cu varsta de 61 – 84 luni
| Indicatori | Practici de sprijin |
| Cunoaste ziua, luna, orasul si tara în care s-a nascut, numar de telefon.Împartaseste celorlalti informatii despre sine.Solicita liniste si spatiu.Demonstreaza constientizarea schimbarilor care se produc în sine si mediu (copilul creste, plantele au un ciclu de viata).Da dovada de încredere în abilitatile sale în formare.Are o imagine pozitiva despre sine.Îsi controleaza exprimarea sentimentelor (mai ales a celor negative).285. Ramâne calm când situatia se modifica sau când nu reuseste sa realizeze ceva (îsi controleaza furia).Îsi exprima propriile trairi în mod constructiv, fara sa se certe.Îsi modifica expresia si comportamentul în functie de context.Îsi exprima emotiile prin joc si activitati artistice.Împartaseste celorlalti trairile/ emotiile sale (copiilor de vârsta apropiata, adultilor din anturaj).Reactioneaza emotional într-o maniera adaptativa si flexibila în contexte sociale si fizice variate.Îsi verbalizeaza frustrarea.Are mimica adecvata sensului mesajului transmis de altcineva. | • Utilizati jocul dramatic pentru a constientiza valoarea instrumentala a acestor informatii, de exemplu când se preface ca suna la salvare sau la pompieri, trebuie sa comunice numele, adresa, telefonul. • Realizati împreuna cu copiii calendarul zilelor de nastere, pe care îl folositi la clasa pentru a pregati aniversarile. • Adresati-va copiilor pe nume si cereti-li si lor sa se adreseze unul altuia pe nume. Folositi jocuri pentru a memora numele celorlalti colegi din grupa de gradinita. Propuneti copilului sa-si aleaga activitati în gradinita, reflectând la ce poate face mai bine si ce prefera; discutati individual si în grupuri mici despre preferintele copiilor; Convorbiri pe teme „Activitatea mea preferata”, „Locul meu preferat”, Jocul meu preferat”, etc. • Amenajati în casa si în sala de clasa un colt în care se poate retrage când se simte obosit/a, trist/a (puteti pune perne pe jos, poate asculta muzica la casti). • Respectati nevoia de intimitate a copilului. Creati oportunitati pentru copil de a discuta despre ciclul de viata al plantelor, animalelor, despre viata oamenilor. Creati un grafic cu caracteristicile copilului/copiilor din grupa (înaltime, greutate, preferinte) la începutul/sfârsitul fiecarui an scolar pentru a sesiza evolutia. • Încurajati copilul sa descrie actiunile sale si ale copiilor în general; discutati despre ce poate face fiecare din ei. Implicati fetele în jocuri care dezvolta nu numai abilitatile verbale (prin jocul cu papusile), ci si abilitatile cognitive si motorii, oferindu-le oportunitatea de a se simti competente în cât mai multe domenii de activitate. Dovediti atentie fata de diferentele de gen (s-a constat ca fetele primesc mult mai frecvent laude si aprecieri decât baietii si mai putine penalizari din partea adultilor). • Încurajati adresarea de complimente. Mentionati succesele copiilor, apreciati eforturile lor. • Consolidati imaginea pozitiva prin evidentierea calitatilor copiilor, a faptelor bune pe care le fac. • Organizati jocul „Sa facem cunostinta” (copilul se prezinta, povesteste despre sine). Transformati-l în joc symbolic sau utilizati-l în întâlnirile cu alte grupe de copii. • Învatati-i deopotriva pe copii (fete cât si baieti) sa îsi exprime bucuria si fericirea, deoarece se pare ca ei experimenteaza fericirea în mod similar, doar ca fetele sunt învatate sa si-o exprime, iar baietii sunt învatati sa si-o controleze. • Încurajati autoevaluarea copilului si nu faceti comparatii cu alti copii: copiii devin critici cu ei însisi în caz de esec. • Manifestati expresivitate emotionala pozitiva, care construieste credintele copiilor referitoare la cât de multe si ce tipuri de expresii emotionale sunt adecvate si eficiente în interactiunile sociale si ce cunostinte pot eficientiza autoreglarea si abilitatile sociale. Parintii îsi pot învata copilul despre regulile privind modurile de exprimare a emotiilor si strategiile de a face fata emotiilor. Acest antrenament parental sporeste abilitatea copiilor de a-si inhiba emotiile negative, de a le atenua, de a-si focalize atentia si a-si regla propriile emotii. • Construiti situatii în care copiii sa recunoasca valoarea sociala a mesajului emotional. • Dati deopotriva fetelor si baietilor posibilitatea de a-si exersa controlul furiei (s-a constatat ca mamele si tatii accepta mai bine exprimarea furiei la baieti decât la fete). Învatati-i pe baieti sa acorde mai mare atentie suferintei celorlalti si atât mamele, cât si tatii sa vorbeasca cu baietii despre emotii pozitive si despre tristete. • Discutati cu copiii comportamentul anumitor personaje care ilustreaza faptul ca recunoasterea gresita a mesajului emotional atrage dupa sine aparitia unor dificultati în relatiile sociale. Facilitati exersarea si aplicarea de strategii de reglare emotionala precum: identificarea de solutii adecvate la problemele cu care se confrunta, rationalizarea sau minimizarea. Oferiti ghidaj emotional, dat fiind faptul ca, desi la aceasta vârsta copiii apreciaza prietenii de aceeasi vârsta cu ei, continua sa apeleze la adulti (mai ales la parinti) pentru ajutor. • Creati situatii în care copiii sa recunoasca emotiile pe baza componentei non-verbale: expresia faciala, postura si sa interpreteze corelarea acestora cu contextul. • Oferiti timp permanent pentru jocuri simbolice în care copiii interpreteaza roluri asa cum le percep ei si cum le interpreteaza semnificatia. Interveniti în jocuri cu roluri noi pentru a reconfigura contextul jocului si a determina reactii si comportamente diverse. • Propuneti jocuri de asociere a sunetelor, a culorilor, a miscarilor cu diverse emotii. • Demonstrati unele variante de exprimare a emotiilor. • Discutati cu copiii despre muzica si emotii. • Implicati copiii în diferite activitati artistice (pictura, colorat) si întrebati-i ce fac si cum anume se simt. Daca încep sa va descrie un eveniment, un vis sau o emotie simtita, ascultati-i cu atentie si oferiti-le sprijin spunând “înteleg” sau “si apoi?” • Încurajati în permanenta copiii sa utilizeze cuvinte si expresii ce denumesc stari emotionale. Adresati copiilor întrebari de genul: „Cum te simti?”, „Cum te face acest lucru sa te simti?”, „Cum te simti atunci când…?” pentru a-i ajuta pe copii sa-si identifice propriile emotii. Copiii vor învata astfel ca este normal sa experimenteze diverse emotii si sa vorbeasca despre ele. • Cultivati flexibilitatea emotionala, care presupune reevaluarea rapida a situatiilor care provoaca emotii, accesul la o gama larga de emotii si atingerea scopurilor propuse. Acordati sprijin suplimentar copiilor care în familii sunt nevoiti sa se adapteze la medii dificile sau stresante (copiii expusi la violenta domestica sau în comunitate, care traiesc cu parinti depresivi, care au o vulnerabilitate temperamentala la stres). • Dialogati cu copiii despre emotiile traite la activitatile din grup (vizionarea filmelor, audierea muzicii, dansuri, audierea povestilor, etc.). • Examinati poze, fotografii, propuneti copiilor sa identifice emotiile. Aplicati jocuri de tip „Omul vesel, omul trist”. • Utilizati mesajele la persoana întâi pentru exprimarea propriilor emotii, pareri, asteptari (de ex : în loc de „Tu m-ai suparat” puteti spune „M-am suparat când nu ai venit la mine”, astfel îi veti învata pe copii sa se exprime si ei în acelasi mod). • Stimulati denumirea emotiilor de catre copii, deoarece contribuie la reamintirea unor evenimente si fara o eticheta verbala a emotiilor, copiii pot sa nu realizeze ca acel comportament provoaca o emotie. • Încurajati copiii, oferind întariri pozitive ori de câte ori acestia au facut fata unei situatii frustrante, precizându-le exact ceea ce au facut, în acest fel veti promova realizarea a cât mai multe comportamente pozitive de catre copii. • În conversatiile zilnice cu copiii nu faceti doar referiri directe la emotii, ci si interpretari ale emotiilor aparute în interactiunile sociale. Oferiti explicatii pentru aceste interpretari ale emotiilor, deoarece ele ofera copiilor o teorie cauzala implicita si împartasita social. |