Comunicarea este cheia principală pentru consolidarea relaţiei dintre părinți și copii. Iar comunicarea trebuie începută încă de la cele mai mici vârste, astfel încât, la adolescenţă, copiii să fie mult mai deschişi şi chiar să fiţi primii cărora le cere ajutorul sau în faţa cărora să-şi deschidă sufletul atunci când au probleme.
Nu fiți insistent.
Dacă sunteți prea insistent/ă în a vorbi cu copilul tău, veți obţine doar efectul contrar. Gândiți-vă cum vorbiți tu cu un prieten. Sunteţi calmi, nu insistaţi asupra anumitor aspecte dacă celălalt nu îşi deschide sufletul. Urmați aceiaşi paşi şi când vorbiți cu copilul dvs.
Preţuiți tăcerea.
Mai multe studii au relevat faptul că unii copii sunt mai închişi şi au nevoie de mai mult timp pentru a-şi face curajul să vorbească. Luați-l în braţe, alintați-l, aratăți-i dragostea dvs. Aşteaptați răbdător până când va simţi că este momentul.
Nu criticați.
Dacă simţi că vrei să faceți un comentariu acid, o critică, e timpul să vă opriți. Nu vă transformați într-un procuror sau judecător. Nimic nu întrerupe mai rapid o comunicare decât fraza “Ar fi trebuit să…” sau “Ţi-am spus eu că…”.
Ascultați copilul când vă jucaţi.
Mulţi copii, în special băieţii, sunt mult mai receptivi şi comunicativi când se joacă sau întreprind o activitate împreună cu părinţii. Dacă ați observat asta la copilul dvs, găsiți activităţile care-i plac cel mai mult şi vorbiţi câte în lună şi în stele.
Discutați despre pasiunile copilului.
Încearcă să canalizezi discuţiile către pasiunile lui: fie că-i place să colecţioneze CD-uri, păpuşi Barbie sau download-ările de pe net. Pornind astfel în discuţii, vei reuşi să deschizi portiţa către sufletul lor.
Purtați discuţiile pe teritoriul lui.
De fiecare dată când vreți să vorbiți cu copilul dvs, purtați discuţiile într-o zonă în care el se simte confortabil. Duceți-vă dvs pe teritoriul lui şiastfel copilul va fi mai relaxat şi mai deschis.
Evitați întrebările de acuzare.
Întrebările de genul “De ce-ai făcut asta?” atunci când copilul greșește cu ceva nu sunt recomandate, mai ales copiilor până la 3-4 ani. Copiii nu au răspunsuri logice la aceste întrebări, deoarece nu poate stabili relații de cauză și efect.
Dar se vor simți vinoveți și acuzați de tot ce poate fi mai rău. În loc de această întrebare, primul lucru asigurați-vă că nu i s-a întâmplat nimic rău, după care rugați-l să vă descrie ce s-a întâmplat și ajutați-l să-și clarifice unde și cu ce a greșit, vorbind cu el pe un ton calm și liniștit.
Găsiți momentul potrivit.
Fiecare părinte îşi cunoaşte cel mai bine copilul. Sunt unii care sunt mai vorbăreţi dimineaţa, alţii la prânz, alţii seara. Găsiți momentul în care copilul dvs este cel mai receptiv şi purtați discuţiile importante în acele momente ale zilei.
Instauraţi momentul “Toată familia împreună!”
Cu toţii sunteți plecaţi care încotro cu serviciul, afacerile sau grădinița/şcoala. Indiferent de meseria părinţilor şi vârsta copiilor, trebuie să existe o zi fixă în săptămână (cu cât mai des cu atât mai bine), în care membrii familiei să petreacă timpul împreună. Varianat ideală ar fi să se întâmple în fiecare seară, la cină (vezi următorea regulă/recomandare).
Deconectaţi-vă.
În multe familii a fost instăurată această regulă şi pare că funcţionează. În fiecare seară, timp de una-două ore (segmentul orar şi-l alege fiecare familie în funcţie de program – 17:00-19:00; 18:00-20:00; 19:00-21:00) absolut fiecare membru al familiei renunţă la telefon mobil, calculator, televizor, laptop etc. În aceste una-două ore fie luaţi masa împreună, fie discutaţi, însă toată lumea trebuie să fie “prezentă” şi nu cu gândul în altă parte.
Fiecare familie este unică şi nu există soluţia magică, universal valabilă pentru toţi. Cheia este să descoperi ceea ce ţi se potriveşte ţie şi familiei tale. Însă nu uita că cel mai preţios cadou pe care îl poţi da copilului tău este prezenţa ta.