Ce este jocul pentru copil?
Jocul este un element esenţial al dezvoltării. El ocupă cea mai mare parte a timpului unui copil mai mic de 3 ani.
Începând cu vârsta de 1 an, se trece treptat de la jocuri de mânuire a obiectelor la jocuri simbolice, ceea ce înseamnă că antepreşcolarul are abilitatea de a înlocui un obiect care nu este prezent, cu un simbol care poate fi reprezentat de cuvinte, obiecte, imagini mintale sau acţiuni (ex: o bucată de lemn poate deveni un telefon mobil, o maşină sau un animal etc.).
Principalele tipuri de jocuri, specifice vârstei 1-3 ani sunt:
La un an este interesat să tragă o jucărie de aţa, să închidă şi să deschidă sertarele. Îi plece să se bălăcească, să se joace cu lopăţica în nisip. Psihanaliza susţine că jocurile cu apa au un rol de calmant, apa amintindu-i copilului de lichidul amniotic.
Între 12-18 luni, copilul este atras de jucării pe rotile (care pot fi împinse şi trase), diferite animale din pluş, mingii (cu diametrul mai mare de 10 cm), căluţ – balansoar, cuburi mari de lemn sau plastic, Lego de dimensiuni mari, jucării polifonice, jucării pentru baie (răţuşte, peşti sau hipopotami din plastic, recipiente care pot fi umplute cu apă) etc.;
Între 18 luni-2 ani, copilul preferă jucării ce se pot transporta dintr-un loc în altul (jucării pe rotile), jucării muzicale, cuburi de lemn sau plastic, cutie mare cu nisip/apă, forme pentru nisip, lopăţică, găletuşă, păpuşi şi cărucioare pentru ele, animale de pluş, măsuţă şi scăunel, instrumente muzicale, căsuţă de joacă, maşinuţe mari pe care le poate manipula uşor, jucării ce pot fi sortate, popice de plastic, jucării care se introduc una în alta (incastre) etc.; Copilului îi plac foarte mult cărţile, specifice sunt cărticele de carton, şi copilul devine capabil să întoarcă paginile una după alta.
Între 2 ani – 2 ani şi jumătate, apar preferinţe în funcţie de sex (astfel băieţii manifestă interes faţă de maşinuţe, iar fetele faţă de păpuşi). Se recomandă părinţilor să lase copilului libertatea de a alege, la magazin, jucăria pe care şi-o doreşte (în sensul în care aceştia nu trebuie să îngrădească deschiderea unui copil faţă de jucăriile specifice sexului opus). Adeseori, una din jucării este investită cu statutul de cel mai bun prieten. De asemenea, la această vârstă copiii adoră să sară, să se caţere şi să arunce, deci au nevoie de jucării care să le permită să facă toate acestea.
Alte jucării recomandate în afară de cele amintite mai sunt: echipament de joacă pentru grădină (leagăn, un topogan micuţ, loc de căţărat), cuburi imprimate cu numere şi litere, puzzle mic cu animale sau personaje din desene animate, păpuşi ce pot fi schimbate de haine, hrănite, îmbăiate, păpuşi ce pot fi manipulate cu mâinile şi degetele (teatru de păpuşi), jucării care imită aspiratorul, căruciorul de cumpărături, telefonul; aeroport, autostradă, fermă cu animale, trenuleţ pe şine – toate în miniatură, creioane de colorate, carioci, cretă colorată (toate non-toxice) cărţi de colorat etc.;
Între 2 ani şi jumătate – 3 ani, sunt pe rol jocurile de imitaţie a adultului (cum vorbeşte acesta la telefon, cum şofează etc), dar şi tricicleta, cărţile de poveşti etc. La acestă vârstă copii au deja o bună coordonare a mâinilor şi degetelor şi preferă să taie, lipească, să deseneze, să facă teatru de păpuşi sau un puzzle simplu;
La 3 ani sunt caracteristice jocurile cu subiect care stimulează imaginaţia (fetiţa face pe medicul, băiatul pe soldatul). Joaca “de-a mama şi de-a tata” este foarte populară. De asemenea, jocurile inspirate din realitatea cotidiană, cum ar fi: “de-a doctorul/asistenta”, precum şi roluri de ficţiune, cum ar fi cele inspirate din cărţi sau din filme, ca de exemplu: “de-a vrăjitoarea”, “Omul Păianjen” etc. Cărţile îl interesează tot mai mult; priveşte imaginile şi inventează tot felul de întâmplări. Dar mai presus de toate îi place să i se povestească.
Cât priveşte partenerul de joc, adultul ocupă rolul primordial (mama promovează, mai ales jocuri verbale şi de inteligenţă, iar tata preferă jocurile fizice). Până la 3 ani, copilul nu ştie să se joace cu alţi copii şi nu este vorba de egocentrism sau zgârcenie ci, în primul rând, de carenţele unor trăsături pe care le reclamă jocul, privind distributivitatea atenţiei, capacitatea de cooperare etc. În consecinţă, până la această vârstă, chiar dacă sunt plasaţi împreună, copiii respectivi se spionează reciproc, eventual îşi surâd, dar fiecare acţionează pe cont propriu.
Până la vârsta de 3 ani, nu trebuie să i se pretindă copilului să fie ordonat când se joacă. Şi cu toate acestea singurul lucru pe care îl poate pretinde adultul este să fie ajutat la strânsul jucăriilor.
Desigur că nu pot fi date careva instrucțiuni foarte clare cu referire la organizarea jocului cu copilul mic, deoarece fiecare micuț este unic, mamele au stiluri diferite de comunicare, temperament diferit.
Un lucru este cert – jocul este cel mai bun lucru pe care îl poate face o mămică pentru copilul său. Iar prin intermediul jocului nu doar să-i dezvolte capacitățile, dar şi să-l cunoască mai bine, să se joace împreună cu mare bucurie şi să se împrietenească cu propriul copil.
Pentru ca jocul cu copilul dvs. să devină atractiv şi confortabil, țineți cont de următoarele reguli sau cerințe ale jocului:
Regula 1. Pregătiți spațiul pentru joc.
Dacă urmează să dansați împreună cu micuțul, eliberați suprafața necesară a podelei de jucării sau ieșiți în altă odaie! Dar dacă veți picta, ascundeți obiectele dvs personale – agenda, telefonul, scobitorile, cremă, etc. Altfel copilul se va sustrage, iar dvs vă veţi supăra pe el.
Regula 2. Începeți jocul la timp.
Alegeți pentru joc timpul potrivit: când micuțul este sătul şi liniștit! În special, acest lucru este important pentru bebeluși, deoarece ei nu dispun de un bagaj mare atenție şi energie pentru joc.
Regula 3. Jucați-vă cu adevărat.
Acest lucru este absolut necesar, deoarece copilul mic are puţină experienţă despre cum să se joace. Primele exemple i le arată mama şi tata. Înafară de aceasta, micuții „citesc” foarte bine emoțiile şi copie/imită cu ușurință comportamentele adulților. De aceea dacă doriți ca copilul să se joace, jucați-vă voi singuri, arătați-le copiilor cum să se joace şi primiți plăcere de la acest proces.
Regula 4. Lăsați copilul să observe.
Copilul observă nu doar acțiunile, ci şi emoțiile adultului, moment important în interacțiunile cu cei mai mici copii – bebelușii. Mai este și un mecanism interesant: reproducere întârziată, când copilul va repeta cee ce a văzut la dvs peste câteva zile (nu este neapărat s-o facă chiar acum) și veți fi surprinsă: el repetă! S-ar putea jocul să nu-l intereseze deloc – nu faceți din aceasta o tragedie! În schimb nu l-ați impus pe copil să repete imediat și nu a avut emoții negative din această cauză.
Regula 5. Începeți de la jocurile simple şi repetați-le pe cele preferate.
Începeți să vă jucați în cele mai simple jocuri, mai ales cu bebelușii. Copiilor mici le plac repetările, de aceea veți repeta aceleași acțiuni de joc de nenumărate ori în timpul jocului sau aceleași jocuri pe parcursul câtorva zile. Situațiile de joc cunoscute pentru copii îi oferă starea de confort și senzația de control.
Regula nr. 6 Vorbiți cu copilul în timpul jocului
Discutați și analizați cu micuțul dvs ce vedeți și faceți în timpul jocului. Încercați să comunicați cu el de la egal la egal, ca și cu un adult. Asta nu înseamnă că n-o să-l giugiuliți sau o veți face fără sunete zglobii. Vorbiți cu copilul gingaș, cu diferită tonalitate, chiar dacă acesta este un bebeluș.
Regula nr. 7 Mai multă laudă
Sunteti sigură că aveți pentru ce să vă lăudați copilașul: că a aruncat mingea, că bate cu lingura într-o cutie sau a desenat fire de iarbă cu culoare verde. Important! Nu apreciați persoana copilului, nu-l criticați pentru acțiunile lui greșite, atrageți atenția la metoda corectă de realizare a sarcinilor și pentru asta lăudați-l: Ai reușit să aranjezi cuburile după liniile de unire! Bravo, ai pășit/sărit peste fir/”râuleț”! Îmi place cum ai desenat soarele, e ca un cerc!
Regula nr. 8 Implicați-vă și improvizați
Orice joc are reguli și limite. Dar încercați să ieșiți din limitele acestuia, reieșind din particularitățile de vârstă și individuale ale copilului dvs. De exemplu: copilul dvs nu poate merge, luați-l în brațe și acolo va dansa hora; dacă deja vorbește bine puteți să-i propuneți să fie scriitor și să schimbe sfârșitul poveștii sau să alcătuiască o poezie; dacă joacă cu mașinuța sau cu păpușa, propuneți-i situații noi de joc – La magazin; În ospeție la bunica; La menajerie (aici puteți întroduce animăluțe, copaci, etc. sau să le confecționați). Important este să vă implicați ca partener în jocul copilului, să vă jucați cu copilul, dar ATENȚIE! nu în locul copilului.
Regula nr. 9 Finisați jocul la timp
Încercați să tărăgănați cu jocul. Pentru ca copilul să vrea și altă dată să se joace cu dvs jocul trebuie să dureze atâta timp cât prezintă interes pentru el. Jocul pentru o durată mare va obosi micuțul.
Regula nr. 10 Nu confundați jocul cu învățarea
Deseori adulții confundă jocul și învățarea. Mai grav este în cazul copiilor mici. Jocul trebuie să aducă și copilului și dvs plăcere, să fie lejer. Nu puneți în fața copilului obiective și nu faceți critici copilului. Nu organizați jocul dacă copilul nu are dispoziție sau sunteți în grabă și urmează să plecați. Să învățați copilul cu o dispoziție mai puțin plăcută sau fiind grăbiți ați mai putea, însă să vă jucați copilul nu veți reuși!
Desigur că dacă nu cunoașteți multe lucruri referitor la cum să organizați jocul copiilor nu ar trebui să vă faceți griji. Mergeți după copil, uneori ideile sau interesele lui vă vor ajuta să dezvoltați jocuri interesante. Puteți cere sfatul educatorilor din grădiniță sau a specialiștilor din domeniul educației, să consultați alte ghiduri pentru părinți sau amintiți-vă cum vă plăcea dvs să vă jucați în propria copilărie.