- Principii de învăţare la copiii mici şi foarte mici.
Copiii mici învaţă cel mai bine atunci când se simt în siguranţă şi îngrijiţi. Fiecare copil are nevoie de o relaţie plină de căldură şi intimitate pe parcursul mai multor ani şi nu numai de cîteva luni sau săptămîni. Cercetările ne spun că, atunci când copiii sunt cu un adult pe care-l cunosc bine, ei vor explora şi vor învăţa mai mult decît atunci când se află cu un adult cu care nu au nici un fel de relaţie, chiar şi dacă se află în cea mai atrăgătoare sală de joacă.
Copiii mici învaţă cel mai bine atunci când ei sunt cei care iniţiază învăţarea. Cea mai importanta învăţare are loc atunci când copiii sunt gata să înveţe şi nu atunci când adultul este gata să-l înveţe.
Copiii mici trebuie să fie foarte interesaţi în ceea ce fac pentru a avea dorinţa de explorare a noului material sau activitate. Ei ar trebui să facă ceva cu scopul de a-şi satisface o nevoie, o curiozitate şi dorinţa de a stăpîni o nouă deprindere. Altfel, investiţia lor este scăzută.
Copiii mici învaţă cel mai bine când se simt competenţi. Ca rezultat direct al eforturilor copiilor apare conştiinţa de sine ca fiind o persoană competentă şi care se bucură să înveţe.
Copiii mici trebuie să simtă că ceea ce fac ei este important, că gesturile şi comunicarea lor au ca efect un răspuns de un anumit fel. De aceea, jocurile de genul cutiilor la care apeşi un buton şi sună un clopoţel (adică acţiunea ta declanşează un anumit răpuns) sunt atît de importante. Din primul moment al vieţii, răspunzînd prompt şi consistent copiilor, îi învăţăm că merită să cunoască lumea.
Copiii mici învaţă cel mai bine atunci când o fac prin experienţele de zi cu zi. Nou născuţii nu au nevoie pentru a învăţa de o tehnologie avansată sau de tehnici de intervenţie. De fapt, ei învaţă în fiecare zi prin activităţile pe care le facem cu ei, prin rutina pe care o parcurgem. Dacă recunoaştem că aceşti copii mici învaţă făcând, atunci tot ce facem cu ei poate constitui o experienţă de învăţare. Una dintre valorile experienţelor zilnice constă în faptul
- Cuvintele magice ale părinților
TE IUBESC! IARTĂ-MĂ! TE ROG! MULȚUMESC
- Nu evitați să vă arătați iubirea față de copil. Nu este nimic greșit în a transmite copilului cât de mult înseamnă el pentru voi!- TE IUBESC!
- Și adulții pot greși! Obișnuiți-vă să vă cereți scuze de la copil, atunci când simțiți că l-ați nedreptățit sau l-ați supărat! În felul acesta va învăța și el să procedeze la fel. IARTĂ-MĂ!
- Copilul nu este un sclav, nu este un robot, nu trebuie să facă ceea ce îi spuneți, fără să înțeleagă rostul cerințelor voastre sau consecințele acțiunii! Nu este o rușine să adresați o rugăminte copilului! TE ROG!
- Este minunat să primești mulțumiri pentru ceva ce ai făcut. Creați copilului ocazia să fie mândru de realizările lui, să fie lăudat pentru felul în care s-a descurcat. MULȚUMESC!
- Practici de sprijin pentru a asigura o buna adaptare a copilului la mediul educational al cresei
Ideal ar fi ca fiecare copil să intre în colectivitate atunci când este pregătit din toate punctele de vedere, dar adevărul este ca suntem de cele mai multe ori nevoiți să o facem, neavând alte soluții la îndemână. Și cu cât copilul este mai puțin pregătit cu atât va dura mai mult acomodarea. Să vedem ce putem face pentru a-i ușura adaptarea.
Ce puteţi face ca părinte?
Pregătiți copilul din timp chiar dacă vi se pare că e prea mic și nu înțelege multe lucruri.
Vorbiţi-i mult despre creșă prezentându-i toate aspectele pozitive, cum va cunoaste multi copii care-i vor deveni prieteni, cum va avea o educatoare care va avea grijă de toti copiii, cum va învăţa lucruri interesante.
Jucati-va de-a creșa, prezentaţi-i filmuleţe sau desene animate cu creșa, incitaţi-i curiozitatea în legatură cu mersul la creșă.
Insistaţi pe socializare. În perioada anterioară cresei insistaţi mai mult pe socializare căci cu cât copilul petrece mai mult timp doar cu mama cu atât mai greu îi va veni să se desprinda de ea. Asta nu înseamnă că „abandonaţi” copilul ci să petreceţi mai mult timp cu el în parc, printre copii, să mergeţi mai des în vizite, să-l lăsaţi câte puţin cu alte persoane de încredere: bunici, mătuşi.
Implicaţi copilul în activităţi premergătoare mersului la grădiniţă cum ar fi alegerea unui rucsac haios care să-i placă mult și despre care să ştie că-i va folosi la cresa, alegeţi împreună hăinuţe comode “de grădiniţă”, papucei, pijamale, faceţi-l să vadă mersul la grădiniţă ca pe o aventură atractivă în care are și el un cuvănt de spus.
Dacă are un obiect de atașament lăsați-l să-l ducă cu el. Unii copii au un anumit obiect de pluș preferat, o jucărie, o pernuță. Puteți să-i spuneți că în primele zile acel obiect îl va insoți. Mulți copii se simt mai “în siguranță” dacă au un obiect familiar, de acasă, cu ei.
Controlați-vă atitudinea și impulsurile! Atitudinea voastră, în special a mamelor, este foarte importantă și în principal sunt doua extreme care trebuie evitate.
Unele mame, crezând că e mai bine, manifestă un comportament și o atitudine dură, atunci când lasă copilul la cresa: ”Tu trebuie sa stai aici, asta este, nu facem numai ce ne place, trebuie să plec și gata, nu te mai smiorcăi!”. Alte mame sunt excesiv de emotive, neliniștite, frustrate, stari pe care le transmit copilului.
Se recomandă să aveți o atitudine relaxată și care să inducă siguranță copilului, încrederea că va fi bine și că la sfârsitul programului veți veni după el.
Învăţați-l să comunice: discutați mereu despre temerile lui, despre așteptările lui, asigurați-l că poate să vă spună orice, nu-l luați niciodată în derâdere sau nu îl certați pentru ce va spune căci astfel va învăţa să ascundă.
La sfârșitul fiecărei zile de cresa povestiți cu el, eventual faceți jocuri de rol pentru a afla mai bine prin ce trece sau ce a facut toata ziua acolo și cum se comportă personalul cu copiii sau copiii intre ei.