– Importanţa familiei în dezvoltarea copilului –
Familia ca sistem este compusă din subsisteme (subsistemul marital, parental, subsistemul copiilor şi bunicilor) şi, în acelasi timp, reprezintă o parte componentă semnificativă a sistemului comunitar şi social.
Privită în sensul larg, familia reprezintă ,,grupul social ai cărui membrii sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune şi care trăiesc împreuna, coopereaza sub raport economic şi au grijă de copii “.
Într-un sens restrâns, familia poate fi inţeleasă şi ca o formă superioară de comunitate, care se bazează pe relaţii sociale şi biologice şi a cărei scop principal este pregătirea sănătoasă şi temeinică a unei noi generaţii ce urmează să participe la dezvoltarea societăţii.
Iolanda şi Nicolae Mitrofan apreciază că ,,familia este matricea genetică în care se plămădesc modelele primelor relaţii umane, ale primelor relaţii cu sexul opus, primelor comunicări şi atitudini fundamentale faţă de semeni şi fată de viată. Şi tot ea rămâne de-a lungul intregii existenţe sursa primordială a satisfacerii nevoilor noastre emoţionale de contact, apartenenţa şi afiliere socială, de siguranţă, dragoste şi respect fată de sine”.
Funcţiile familiei
Familia îndeplineşte următoarele funcţii:
Funcţia biologică de perpetuare a speciei umane. Funcţia biologică a familiei poate fi influenţată într-o anumită măsură de societate, de structura economică a societăţii, de structura diferitelor organisme sociale şi de politica societăţii privind natalitatea. Familia ca fenomen social se dezvoltă o dată cu dezvoltarea societăţii şi se modifică în raport cu acesta, familia având un caracter istoric.
Funcţia economică a familiei are importanţă variabilă în funcţie de organizarea economică a societăţii respective. Sub aspect juridic funcţia economică a familiei este reglementată prin diferite legi asupra relaţiilor patrimoniale.
Funcţia educativă este una dintre principalele funcţii ale familiei. Educaţia în familie este un mijloc eficient de inoculare a sistemului de valori tradiţionale ale societăţii, a valorilor morale. Tendinţa deplasării responsabilităţii educaţiei de la nivelul nucleului familial pe umerii sistemului educaţional instituţionalizat, oarecum explicabilă în contextul creşterii activităţii profesionale parentale şi inclusiv a ocupării mamei într-o activitate, alta decât cea domestică, este evidentă în societatea contemporană românească actuală şi explică evidentele carenţe educative ale tinerilor din societatea contemporană.
Familia, climatul familial şi relaţiile dintre membrii familiei sunt în măsură să-şi pună amprenta, uneori decisiv, asupra comportamentului oamenilor în societate, asupra modului în care-şi îndeplinesc îndatoririle ce le revin, asupra valorilor pe care le promovează, asupra modului de raportare la realităţile sociale în general.
Familia a cunoscut o permanentă evoluţie în timp, asupra sa punându-şi amprenta transformările din viaţa economică şi socială, moravurile, tradiţiile şi obiceiurile. Putem spune că între familie, pe de o parte, şi viaţa socială în ansamblul ei, pe de altă parte, are loc un permanent proces de influenţare, de condiţionare, de ajustare. La nivelul vieţii de familie, în relatiile dintre parteneri, schimbările nu au aceeasi esenţă şi profunzime ca cele din viata socială, şi mai ales, se instaurează în timp. Factorii care influenţează elementele definitorii ale familiei sunt : cei economici, sociali, morali, juridici, ei având o înrâurire deosebită asupra constituirii familiei, încheierii căsătoriei, relaţiilor dintre soţi, relaţiilor dintre părinţi şi copii în ansamblul vieţii de familie.
Familia nu poate subzista izolat de restul societăţii, ea este o componentă a societăţii, un organism viu care trăieşte şi respirş o dată cu ea. Ca urmare, crizele din societate se reflectă în viaţa de familie, în relaţiile dintre membrii acesteia, influentând comportamentul partenerilor şi desfãşurarea raporturilor dintre părinţi şi copii, dintre soţi precum şi a raporturilor acestora cu ceilalţi membri ai societăţii. Faptul că societatea de astăzi se confruntă cu grave probleme economice şi sociale determină acutizarea crizelor familiale, creşterea violenţei între membrii familiei, a numărului de abandonuri şi, din păcate, amplificarea îngrijorătoare a infracţionalităţii, acest fenomen acaparând tot mai mult minorii şi tinerii, care de multe ori păşesc în viaţă lovindu-se de rigoarea legii, ratând astfel şansa de a evolua în societate, încadrându-se în ceea ce statisticile numesc “eşecuri ale procesului de socializare primară”. Cauzele sunt multiple: sărăcia, migraţia masivă a parinţilor în străinătate, consumul de alcool, dezechilibre psihice provocate de stările de stres, nesigurantă sau anxietate, consumul de droguri, provenirea din familii dezorganizate. Normalitatea vieţii de familie nu este numai o expresie preluată din cărţile de sociologie care desemnează manifestarea funcţiilor familiei în vederea asigurării armoniei conjugale, a integrării indivizilor în viaţa socială, a stabilirii şi coeziunii membrilor săi, ci trebuie să reprezinte un scop în sine, un obiectiv al celor decişi să-şi întemeieze o familie, care îsi asumă răspunderea de a avea descendenţi şi de a-i forma pentru viaţă, de a-i integra în societate.
În concluzie, complexitatea relaţiilor de familie este strâns legată de nivelul de dezvoltare al societăţii, de modul de organizare socială, de factorii politici, economici, culturali şi sociali. Familia, ca produs al societăţii, s-a dezvoltat paralel cu aceasta şi s-a modificat continuu în funcţie de transformările economice, sociale şi morale. Problematica deosebit de complexă cu care se confruntă familia în toate ipostazele existenţei ei, începând de la constituire şi parcurgând etapele în care sunt antrenate deopotrivă relaţiile dintre parteneri şi relaţiile dintre generaţii, se reflectă în societate, existând o permanentă interdependenţă între transformările şi manifestările petrecute la nivelul societăţii şi cele din cadrul microclimatului familial. În societatea românească, nivelul de dezvoltare socio-economică şi-a pus amprenta în mod vizibil asupra evoluţiei familiei, atât din perspectiva funcţiei sale