Din perspectiva Legii 272/2004, copiii a căror părinţi se află la muncă în străinătate şi care nu sunt lăsaţi în îngrijirea unui adult care să răspundă nevoilor de creştere şi dezvoltare a copilului, acesta este un copil neglijat.
Neglijarea se întâlneşte în situaţia în care ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate lasă copiii acasă în îngrijirea fratelui, a sorei mai mari sau unei alte persoane care nu-şi îndeplinesc atribuţiile.
Practica arată că de cele mai multe ori persoana mai mare ca vârstă este o soră. Aceasta nu are maturitatea şi abilităţile necesare internalizate pentru a creşte şi educa copii şi de cele mai multe ori se simte depăşită de situaţie. Miller şi Perrin (1999) spun că neglijarea generală este neacordarea de îngrijire adecvată în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală şi supravegherea copilului.
Formele de neglijare a acestor copii sunt:
- Neglijarea alimentară (privarea de hrană, absenţa unor mai multe categorii de alimente esenţiale creşterii, mese neregulate etc).
- Neglijarea vestimentară (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare).
- Neglijarea medicală (absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise).
- Neglijarea educaţiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa modelelor de învăţare a curăţeniei, a limbajului, lipsa de urmărire şi supraveghere ca şcolar).
- Neglijarea afectivă (lipsa atenţiei, a contactelor fizice, a semnelor de afecţiune şi a cuvintelor de apreciere).
Consecinţele neglijării acestor copii se pot observa atât în plan emoţional cât şi în plan social:
-Atitudine de indeferenţă sau timiditate. În momentele dificele cu care se confruntă copilul interpretează absenţa părinţilor ca o manifestare a indiferenţei acestora faţă de el şi nevoile lui.
-Tulburări de atenţie,
-Un prag prea scăzut sau prea ridicat în ceea ce priveşte toleranţa la frustrare;
-Tulburări ale stimei de sine (sprapareciere sau subapreciere);
-Datorită lipsei de afecţiune copilul somatizează uşor (cefalee, greţuri, vărsături etc);
-Datorită sub-stimulării nu este dispus să facă eforturi cognitive la şcoală;
-Nu au aspiraţii pe termen lung (nu se pot proiecta în viitor) sau au aspiraţii nerealiste determinate de distorsiuni cognitive de genul: „ca să ai bani nu trebuie să înveţi” , „când o să fiu mai mare o să plec şi eu să muncesc în străinătate şi pentru asta nu trebuie să ai carte” etc.
-Dificultăţi de adaptare la noi situaţii. Datorită absenţei bruşte a părinţilor şi lipsei unei consilieri psihologice adecvate cu privirea la plecarea acestora pe termen lung, copiii traversează o etapă de adaptare la noua situaţie numită în psihotraumatologie reacţie de adaptare15.
-Datorită lipsei autorităţii părinţilor şi ca o consecinţă a lipsei de aspiraţii pe termen lung apare absenteismul şi abandonul şcolar.
-Apariţia comportamentelor predelincvente şi aderarea acestora la grupuri delincvente este o modalitate de a suplini nevoile de apreciere, de atenţie şi afecţiune nesatisfăcute.
-Vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de persoane şi protituţie. Agresorii sexuali, recrutorii sau traficanţii de persoane, adulţii sau copiii violenţi, persoanle care exploatează copii prin muncă îşi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi.
Ordinul 219 din 15 iunie 2006 privind activiţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate la art. 4 alin. 2 prevede că planul de servicii pentru copil va conţine în mod obligatoriu modalităţile de menţinere a relaţiilor personale ale copilului cu părinţii precum şi tipul de servicii de consiliere psihologică de care va beneficia copilul.
Indiferent dacă consilierea psihologică de care va beneficia copilul va fi realizată individual sau în grup următoarele abordări pot ajuta copilul să se adapteze şi să traverseze perioda de singurătate:
Consilierea suportivă: prin intermediul abilităţilor de comunicare (sintetizarea, reflectarea, comunicarea non-verbală) şi empatiei, consilierul poate susţine copilul pentru a face faţă impactului pe care îl are asupra sa plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Consilierii trebuie să le explice copiilor că părinţii sunt plecaţi pentru o anumită perioadă determinată de timp şi se vor reîntoarce. Aceştia trebuie să încurajeze şi să susţină comunicarea copiilor cu părinţii, în funcţie de nivelul de dezvoltare a copilului, posibilităţi prin scrisori (inclusiv desene pentru părinţi), telefonic sau prin e-mail.
În situaţia în care copiii traversează reacţia de adaptare caracterizată prin îngrijorare, anxietate, depresie, concentrare deficitară, iritabilitate şi comportament agresiv, consilierii trebuie să se axeze în mod special pe sprijinirea copiilor în exprimarea emoţiilor şi sentimentelor faţă de părinţi, faţă de probleme şi conflictele pe care le au în viaţa de zi cu zi. Copilul trebuie încurajat şi, dacă este necesar, asistat în contruirea strategiilor de adaptare şi în schimbarea reacţiilor de adaptare destructive.
Consilierea pe tema rezolvării de probleme: faptul că părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate nu poate fi schimbat în timpul consilierii, însă consecinţele pe care le are plecarea părinţilor asupra copiilor pot fi abordate în consiliere. Aceste consecinţe pot tulbura activitatea zilnică a copilului
Discuţiile despre prieteni, despre influienţele pozitive şi negative ale prietenilor, despre avantajele educaţiei, despre responsabilităţi pot ajuta copilul să traverseze fără riscuri prea mari această perioadă.
Prevenirea abuzului, exploatării sexuale, prin muncă şi a traficului de copii trebuie să fie teme de consiliere pentru copiii care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia sunt plecaţi la muncă în străinătate.
Obiectivul principal al procesului de consiliere a acestor copii este ca aceştia să fie capabili să traverseze perioada de absenţă a părinţilor şi să revină la sentimentul de securitate din relaţia copil-părinte.
Tipul de de servicii de consiliere psihologică de care poate beneficia copilul va fi ales în funcţie de tipul de problemă şi nivelul de dezvoltare şi înţelegere a copilului. Pentru preşcolari şi şcolarii mici se pot folosi tehnici ce implică jocul: cărţi de colorat, poveşti terapeutice, desene, colaje, călătoria imagginară etc.), în timp ce pentru preadolescenţi şi adolescenţi sunt recomandate tehnicile ce presupun discuţia şi expunerea.