3. Gradul de afectare a structurii familiei de migranţi după producerea fenomenului – oferă o imagine clară a difuncţiilor legate de redistribuţia rolurilor la nivelul sistemului familial. În funcţie de tipul de familie identificăm modalităţi de afectare specifice. La nivelul familiei legal constituite structura este afectată prin plecarea mamei. Astfel, în pentru mediul urban fenomenul este prezent în proproţie de 47,90%, iar în mediul rural 70,40%. În ceea ce priveşte absenţa tatălui înregistrăm în mediul urban 29,10%, iar în mediul rural 22,20%. Absenţa ambilor părinţi a fost înregistrată în proporţii asemănătoare, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural (Irimescu şi Lupu, 2006: 5). Procentele prezentate mai sus oferă o imagine sintetică atât a manifestării gradului de afectare la nivelul sistemului familial, cât şi a setului de roluri care urmează a fi substituit.
4. Numărul şi vârsta membrilor din sistemul familial – în ceea ce priveşte numărul membrilor din familia de migranţi putem afirma că dificultăţile la nivelul îndeplinirii funcţiilor esenţiale ale sistemului familial sunt mult mai mare în familiile cu mulţi copii. De multe ori părintele plecat la muncă în străinătate nu poate asigura un venit corespunzător satisfacerii nevoilor primare. Din aceste punct de vedere situaţia este mult mai gravă atunci când părintele rămas acasă nu lucrează. Efectul cel mai pronunţat apare la primul născut din familie, manifestându-se printr-o supraîncărcare de rol. În situaţia în care este plecată mama la muncă în străinătate, iar primul născut este de sex feminin, aceasta ajunge să preia toate sarcinile mamei. Efecte negative cu caracter pronunţat sunt manifeste şi în cazul copiilor de vârstă mică, aceştia având nevoi specifice vârstei: afectivitate, îngrijire supraveghere etc. Lipsa părintelui/părinţilor produce efectul cel mai mare în planul afectivităţii. De asemenea, în funcţie de tipul de familie şi de vârsta membrului/membrilor rămaşi acasă situaţia comportă dimensiuni specifice. Cercetările noastre arată că procente semnificative se înregistrează în cazul familiilor cu vârsta în intervalul 25 – 45 de ani, atât în mediul urban (75,70%), cât şi în mediul rural (77,80%) (Irimescu şi Lupu, 2006: 6). Continuând exemplul prezentat mai sus, atât în cazul familiei de tip tradiţional, cât şi în cazul familiei monoparentale, la primul născut de sex feminin se înregistreză un stres mult mai mare datorat supraîncărcării de rol.
5. Durata absenţei membrului/membrilor din cadrul sistemului familial – este important ca acest aspect să nu fie redus doar la un interval de timp întrucât este limitată, atât posibilitatea de identificare corespunzătoare a efectelor modului de redistribuire a rolurilor, cât şi posibilitatea conceperii unui plan coerent şi eficient de intervenţie. În fapt, durata absenţei trebuie tratată ca un proces care comportă trei faze posibile: anticiparea, separarea şi reunificarea.
În ceea ce priveşte separarea pentru populaţia din judeţul Iaşi am identificat pentru intervalele (1 – 6 luni) şi (6 luni – 1 an) diferenţe semnificative în funcţie de mediul de rezidenţă al familiei. Procentele cele mai ridicate pentru ambele intervale de timp sunt înregistrate în mediul rural, iar acest fapt corelat cu lipsa serviciilor profesionalizate reclamă o atenţie sporită în legătură cu efectele negative datorate redistribuirii rolurilor la nivelul sistemului familial.