II. Aspecte specifice
Normele sociale generale sau contextualizate, statusul indivizilor, genul şi structura generaţională contribuie, de asemenea, la înţelegerea tipului de relaţii şi practicilor în cadrul familiei. Asfet, familia trebuie privită ca un set de relaţii sociale ierarhice la nivelul cărora apar tensiuni, conflicte şi multiple dezacorduri în stabilirea priorităţilor, a modului de manifestare a autorităţii şi alocarea resurselor, în stabilirea strategiilor ideale şi distribuţia sarcinilor specifice (Raijman, Schammah-Gesser şi Kemp, 2005: 628).
Este important ca analiza să fie centrată pe membrii cei mai afectaţi de fenomen – copiii rămaşi singuri acasă – ţinându-se cont de următoarele aspecte specifice:
1. Tipul de familie – stabilirea tipului de familie contribuie atât la precizarea unor aspecte esenţiale în analiza redistribuirii rolurilor în familiile de migranţi, cât şi la posibilitatea intuirii şi stabilirii unor strategii de intervenţie ulterioare.
În funcţie de dimensiunea şi structura familiei identificăm: (a) familia extinsă, care cuprinde mai multe generaţii (bunici, părinţi, copii etc.) şi (b) familia nucleară, care include doar soţul, soţia şi copiii. Familia nucleară mai poate fi denumită şi familie restrânsă sau familie conjugală.
Un alt aspect important în stabilirea tipului de familie îl reprezintă modul de exercitare a autorităţii, iar în acest sens distingem: (a) familii patriarhale, în care „figura tatălui“ reprezintă elementul central al autorităţii, (b) familii matriarhale, caracterizate prin moduri de exercitare a autorităţii specifice şi (c) familii cu raporturi egalitare, în care autoritatea este distribuită într-un mod aparent unitar. Exercitarea autorităţii (în diversele sale forme) la nivelul sistemului familial reprezintă un element esenţial percepţia şi învăţarea rolurilor specifice şi în transmiterea normelor şi valorilor sociale.
Analiza efectelor fenomenului migraţionist reclamă, la modul imperativ, prezentarea unor tipuri speciale de familie, în completarea celor amintite mai sus: (a) familia monoparentală, caracterizată prin absenţa unui membru al familiei şi (b) uniunea consensuală sau „concubinajul“. Ambele comporta tipuri de probleme specifice privind modalităţile de exercitare şi redistribuire a rolurilor în contextul absenţei unui(unor) membru(membri). Comparativ cu familia legal constituită, familia monoparentală este caracterizată de prezenţa multiplelor dificultăţi în îndeplinirea funcţiilor unui sistem familial. În cazul în care familia monoparentală este afectată de fenomenul migraţiei, efectele asupra copilului/copiilor sunt mult mai grave la nivelul redistribuirii rolurilor decât în cazul familiilor legal constituite sau chiar al modalităţilor numite „uniune consensuală“. Cercetările arată (Irimescu şi Lupu, 2006: 7) că regăsim familii monoparentale afectate de fenomen în proporţie de 18,90% în mediul urban şi 14,80% în mediul rural.
2. Mediul de rezidenţă al sistemului familial – urban sau rural – reprezintă un element esenţial, fie în analiza redistribuirii corecte şi eficiente a rolurilor, fie în conceperea unui plan coerent de intervenţie în cazul familiilor de migranţi. Atunci cand vorbim de mediul rural există tendinţa de a face referire directă la familia tradiţională caracterizată de legături puternice şi, implicit, de posibilitatea realizării unei substituţii eficiente a rolurilor, însă, dincolo de aparenţe, 53,70% dintre copiii singuri acasă sunt lăsaţi în grija altor rude decât bunicii (Irimescu şi Lupu, 2006: 11). Efectele negative sunt şi mai pronunţate atunci cand ne gandim la lipsa sau imposibilitatea funcţionării unor servicii specializate într-o astfel de problematică în mediul rural. De asemenea, şi în mediul urban se înregistrează un procent ridicat de copii lăsaţi în grija altor rude decât bunicii, însă resursele pentru intervenţii profesionale specializate sunt incomparabil mai mari.