Evaluarea este o metodă structurată şi sistematică de strângere a informaţiilor privitoare la o situaţie sau o circumstanţă dată, la o dificultate cu care se confruntă copilul şi familia sa. Evaluarea trebuie să fie obiectivă, nondiscriminatorie şi să ia în calcul valorile culturale specifice ale copilului şi familiei sale, să aibă în vedere punctele tari şi punctele slabe ale acesteia. Ariile de informaţii minime care interesează în cadrul acestei evaluări sunt: informaţii despre copil; informaţii despre părinţi/persoană de îngrijire; informaţii privind satisfacerea nevoilor de bază ale copilului; referiri asupra nevoilor particulare şi specifice ale copilului; indicii despre faptul că acel copil este sau nu în pericol în momentul evaluării; descrierea mediului în care a fost găsit copilul; identificarea persoanelor vinovate de starea copilului; determinarea factorilor care au contribuit la crearea acestei situaţii; decizia de a scoate sau nu copilul din mediul în care a fost găsit.
Evaluarea trebuie să acopere toate aspectele vieţii copilului: social, psihologic, medical, educaţional, juridic şi va fi realizată în parteneriat cu copilul şi persoana în grija căreia se află acesta.
Raportul de Evaluare iniţială este un instrument destinat evaluării sociale a situaţiei copilului şi a mediului în care acesta trăieşte. Realizarea acestuia este impusă de solicitări venite din partea : copilului/familiei acestuia sau persoanei care se ocupă de creşterea şi îngrijirea lui ; din partea unor persoane, altele decât membrii familiei, a unor instituţii publice sau private sau ca urmare a unei autosesizări. Timpul de realizare a Raportului de Evaluare iniţială este precizat de standardele minime obligatorii privind managementul de caz, în funcţie de situaţia semnalată. Raportul este elaborat de asistentul social şi cuprinde toate informaţiile relevante la situaţia semnalată, precum şi propuneri de evaluare complexă (psihologică, medicală), în vederea realizării planului de servicii sau a celui de protecţie, în maximum 24 de ore de la încheierea activităţii de evaluare iniţială. Acest raport va fi înaintat spre avizare : primarului, în cazul primăriilor mici ; coordonatorului SPAS/Compartimentului de prevenire de la nivelul DGASPC de sector.
Dacă rezultatul evaluării indică că nu există o situaţie de risc şi că resursele comunităţii pot satisface nevoile copilului şi ale familiei, atunci, cu acordul copilului/familiei, informaţiile obţinute pot fi comunicate serviciilor comunitare corespunzătoare – primărie, şcoală, poliţei, etc – oferindu-se consilierea şi sprijinul necesar. Dacă rezultatul evaluării indică necesitatea întocmirii unui plan de servicii, pasul următor este identificarea resurselor şi a serviciilor care pot ajuta copilul să depăşească situaţia de risc.
Planul de Servicii este instrumentul folosit în asistenţa socială în scopul prevenirii separării copilului de părinţi, respectând prevederile standardelor minime obligatorii privind managementul de caz din domeniul protecţiei drepturilor copilului. Normele metodologice privind întocmirea planului de servicii sunt prevăzute de Ordinul nr. 286/2006 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Planul de Servicii cuprinde detalii cu privire la sprijinul şi resursele necesare şi disponibile pentru a asigura dezvoltarea deplină a potenţialului copilului şi pentru prevenirea separării acestuia de părinţi. Efortul de căutare şi identificare a resurselor şi serviciilor trebuie să fie cât mai intens, deschis, creativ, astfel încât să se încerce o corelare a resurselor şi/sau serviciilor respective cu situaţia copilului şi familiei. Asistenţii sociali trebuie să respecte situaţia specifică, credinţa sau originea copilului, luând în considerare limba şi apartenenţa sa culturală şi etnică. Pentru a putea fi implementat, Planul de Servicii trebuie: să implice maximum de instituţii existente pe plan local sau în comunităţile învecinate; să fie întocmit în colaborare cu copilul, familia sau persoana responsabilă de îngrijirea şi întreţinerea acestuia, în felul acesta toţi aceştia sunt responsabizitaţi pentru a colabora cu furnizorii de servicii; să fie fezabil, posibil de implementat.
După aprobarea de către primar a Planului de Servicii, reprezentanţii SPAS trebuie să se asigure că serviciile sunt furnizate şi că satisfac nevoile copilului, că obiectivele urmărite, adică efectele lor, sunt cele vizate de Plan. De-a lungul întregului proces, asistentul social va face vizite periodice la domiciliul copilului/ familiei care beneficiază de serviciile şi prestaţiile respective, precum şi la sediile instituţiilor furnizoare a acestor servicii, completând astfel fişa de monitorizare a situaţiei copilului pe care o va transmite spre informare la DGASPC, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 286/2006.