Atribuții specifice și recomandări
Autoritatea tutelară locală
Autoritatea tutelară locală are următoarele atribuții în protecția copiilor ai căror părinte/părinți este/sunt plecați la muncă peste hotare:
a) asigură recepționarea și înregistrarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului, se autosesizează în cazul identificării unor copii aflați în situație de risc;
b) coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului;
c) asigură evaluarea familiilor cu copii aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți;
d) asigură luarea copilului de la persoanele în grija cărora se află acesta în cazul existenței unui pericol iminent pentru viața sau sănătatea lui;
e) asigură instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinți sunt plecați peste hotare; Toți specialiștii sunt obligați să sesizeze imediat autoritatea tutelară locală sau teritorială dacă au suspiciuni în legătură cu existența unei situații de violență sau de neglijare a unui copil. Dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite, reprezentanții echipei multidisciplinare au dreptul să viziteze copiii la locuința lor și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea și pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.
f) cooperează, la nivel local, cu instituțiile, structurile și serviciile cu atribuții în domeniul protecției copilului; g) coordonează procesul de monitorizare a situației familiilor cu copii aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți;
h) coordonează procesul de analiză a situației la nivel local privind protecția copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți;
i) colaborează cu autoritățile tutelare teritoriale și centrale în vederea protecției copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de interes comun.
Cadru didactic
Reprezentanții instituțiilor de învățământ (grădiniță, gimnaziu, liceu) sunt obligați să informeze autoritatea tutelară locală privind identificarea copiilor ai căror părinți/unicul părinte sunt plecați/este plecat la muncă peste hotare.
Acțiuni de intervenție a cadrului didactic pentru prevenirea efectelor negative:
- Menținerea unei legături la distanță cu părinții, prin modalitatea stabilită (Skype, email, Viber, telefon etc.);
- informarea părinților plecați în caz de pericol sau situație de risc; – deschiderea și receptivitatea față de nevoile copilului;
- cunoașterea dorințelor și intereselor copiilor, a cercului de prieteni ai acestora;
- observarea comportamentului și a schimbărilor psihologice care se produc la copii;
- oferirea susținerii și sprijinului emoțional copilului rămas acasă;
- implicarea copiilor în diverse activități, inclusiv extra-curriculare;
- interes în ce privește relația copilului cu părintele rămas/ tutore;
- organizarea grupurilor de suport pentru susținerea copiilor rămași acasă;
- organizarea grupurilor de suport pentru bunei și tutori, în vederea susținerii acestora și prevenirii efectelor negative asupra copiilor;
- informarea părinților și a persoanelor care îngrijesc copiii despre riscurile migrației asupra dezvoltării copilului, despre riscurile nepregătirii copilului pentru plecarea părinților, despre riscurile unei relații nesănătoase cu copilul;
- referirea copiilor spre alte servicii din comunitate.
Asistentul social
Specialistul în protecția drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – asistentul social comunitar va evalua și va monitoriza situația copilului, părinții căruia sunt plecați la muncă peste hotare. Chiar dacă numai unul dintre părinți este plecat, este necesară o evaluare atentă a situației părintelui în grija căruia a rămas copilul pentru a stabili măsura în care acesta este capabil să răspundă nevoilor fizice, emoționale, educaționale și medicale ale copilului. Asistentul social poate organiza activități de informare a părinților despre riscurile neinstituirii tutelei, despre riscurile neinformării autorităților tutelare locale în privința plecării din țară.
Psihologul
Rolul psihologului (din cadrul instituției de învățământ sau din Serviciul Asistență Psihopedagogică) în lucrul cu copiii rămași acasă trebuie văzut ca pe un rol în cadrul echipei de specialiști care abordează și evaluează cazul, iar ulterior colaborează pentru oferirea celor mai potrivite servicii pentru copil. La necesitate, poate fi solicitată intervenția psihologului din cadrul altei instituții (ex. Centru de zi din apropiere).
Evaluarea psihologică a copiilor rămași acasă trebuie să răspundă nevoii de concepere și aplicare a unei intervenții psiho-sociale centrate pe copil și familie.
Obiectivele evaluării psihologice a copilului ai cărui părinți sunt plecați se referă la:
• identificarea problemelor psiho-emoționale și/sau comportamentale prezente ale copilului (natura, forma și intensitatea tulburărilor sau deficitelor de dezvoltare prezente, tipurile de procese psihice afectate);
• modul în care problemele copilului sunt legate de dezvoltarea sa, de istoricul său familial și social (calitatea relațiilor cu membrii familiei, tipul de atașament, calitatea relațiilor cu persoana de îngrijire și familia acesteia, evenimente și schimbări importante în viață etc.);
• modalitatea de raportare a copilului la plecarea părinților/părintelui și la situația prezentă și manifestările sale psiho-comportamentale.
Obiectivul principal al intervenției psihologice în cazul copiilor rămași acasă este ca aceștia să fie capabili să traverseze perioada de absență a părinților și să regăsească sentimentul de securitate din relația copil-părinte.
Medicul de familie are rolul de a monitoriza și menține starea de sănătate a copilului ai cărui părinți sunt plecați la muncă peste hotare.
Acțiunile de intervenție a medicului de familie:
- monitorizează starea de sănătate a copilului;
- organizează ateliere informative despre alimentația sănătoasă, riscul consumului de substanțe psihotrope, modificările fiziologice în pubertate și adolescență, educația sexuală;
- poate organiza grupuri de suport separate pentru fete și băieți, în vederea prevenirii situațiilor de risc legate de sănătate;
- urmărește programul vaccinărilor;
- efectuează vizite periodice la domiciliul copilului, în scop de supraveghere.
Polițistul de sector
Polițistul de sector este responsabil de securitatea fiecărui copil. Acțiunile din cadrul intervenției polițistului de sector:
- se asigură că toți copiii de vârstă școlară din comunitatea lor frecventează lecțiile și nu își petrec timpul în stradă (case abandonate de la marginea satului), în compania unor persoane necunoscute. Monitorizează și urmăresc situația acestor copii;
- se asigură că disciplina școlară este aplicată cu respectarea demnității umane a copilului;
- organizează ateliere informative privind riscul consumului de alcool, a drogurilor și a altor substanțe toxice. Totodată îi informează pe copii despre riscul comportamentelor antisociale, prevenirea accidentelor, etc.