Echipa de profesioniști, care include asistentul social, cadrul didactic, psihologul, medicul de familie, polițistul și autoritatea tutelară locală are o misiune nobilă – de a promova drepturile copiilor și a-i proteja de riscurile și pericolele iminente.
În contextul migrației, fiecare specialist în parte este responsabil să intervină atunci când cunoaște despre intenția unui părinte de a pleca la muncă peste hotare.
Cum poate interveni un specialist?
- În primul rând, porniți de la premisa că majoritatea adulților care au decis să plece la muncă peste hotare au luat hotărârea într-un moment dificil al vieții, fiind în situație nefavorabilă și într-o stare emoțională precară. Influența maselor are prioritate în aceste momente mai mult decât copilul. Nu toată lumea care dorește să plece la muncă peste hotare raționalizează riscurile și efectele secundare.
- Fără a impune restricții, fără a judeca, discutați cu părintele în mod onest și empatic
- despre intenția de a pleca la muncă peste hotare.
- Evaluați situația familială: câți copii sunt în familie, ce vârstă au, ce instituție de învățământ frecventează.
- Discutați cu părintele despre motivele intenției de a pleca, despre posibilitățile reale de angajare, despre persoanele de susținere, identificați în ce măsură părintele este conștient în privința schimbărilor ce pot interveni.
- Discutați care sunt planurile în legătură cu copiii: în grija cui rămân, cum își
- imaginează relația cu copilul pe viitor.
În funcție de evaluarea situației familiei specialistul își va orienta discuția de mai departe:
- Cu cât vârsta copiilor este mai mică, cu atât mai mult ar trebui convinși părinții, în special mama, despre importanța prezenței fizice și emoționale în creșterea și îngrijirea copilului.
- Dacă părintele este confuz în comunicare, incoerent în explicații, agitat și emotiv, dacă aveți dubii în ce privește corectitudinea celor declarate, încercați să fiți înțelegător și totodată, fără a fi insistent, să convingeți părintele că ar fi bine înainte de a pleca să fie mult mai bine informat despre tot ce ține de locul de muncă. Comunicați părintelui că-i puteți oferi ajutor în clarificarea informației despre munca peste hotare. Astfel, nu-i interziceți să plece și, în același timp, îi dați de înțeles că fără o pregătire și informare detaliată este riscant să plece.
- În cazul în care copiii sunt școlari, iar părintele dispune de informații concrete referitoare la locul de muncă, dacă în familie s-a discutat deschis despre intenția de a pleca, intervenția specialistului se rezumă la asigurarea protecției copilului: în grija cui rămâne, instituirea tutelei, unde va locui copilul, luarea la evidență, oferirea unor recomandări pentru menținerea relației copil-părinte.
- Înainte de plecarea părintelui/părinților, specialistul care va monitoriza copilul, va evalua gradul de pregătire psiho-emoțională și morală a părintelui și a copilului.
Se recomandă ca familia în care se ia decizia ca unul sau ambii părinți să plece la muncă în străinătate, pentru o perioadă scurtă sau lungă de timp, să solicite sprijinul psihologilor, pedagogilor, consilierilor școlari sau al asistenților sociali din comunitate pentru a se informa cu privire la modalitățile de pregătire a copiilor în vederea reducerii la minim a riscurilor psiho-traumatizante, ce ar putea să apară ca urmare a acestui eveniment de viață.
Responsabilitate părintească semnifică îndatoririle și drepturile în îngrijirea unui copil și a bunurilor sale. Plecarea la muncă peste hotare nu limitează și nici nu reduce din responsabilitatea părintească.