O primă secţiune a capitolului analizează familia în context migraţionist . Prin prismafuncţiilor familiei, dintre care se evidenţiază dimensiunea economică şi cea de socializare înfamilie, se discută, pe baza rezultatelor unor analize riguroase ale specialiştilor, consecinţelemigraţiei pe diverse planuri asupra copiilor şi altor membri ai familiei. În funcţie de modalităţilede emigrare, tipul de angajare, caracterul temporar sau definitiv al emigrării, sunt puse în luminămultiplelemotivaţii ale migraţiei – dislocări de populaţie din motive politice (război) sau economice (crize ale resurselor sau financiare) – cât şi procese similare de integrare în noua ţară(uneori grevate dediscriminare, excluziune şi formarea comunităţilor etnice pentru asigurareasuportului economic mutual şi social, dar şi identificarea unor nişe de schimb de bunuri şiservicii cu populaţia nativă). Se punctează ideea că cercetarea şi politicile privind imigraţiatrebuie să ţină seama de importantul rol al familiei în dinamica şi elementele constitutive aleacestui fenomen.
A doua secţiune este dedicată consecinţelor emigrării părinţilor români asupracopiilor rămaşi acasă. După o descriere a tendinţelor statistice recente, de unde reţinem că înnoiembrie 2013, erau oficialînregistraţi peste 82.464 de copiii rămaşi fără unul sau ambii părinţiîn urma plecării acestora la muncă în străinătate (comunicarea ANPDC-Agenţia Naţională deProtecţie a Drepturilor Copilului). Dintre aceştia, 26.406 sunt copii care provin din familii în careambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, 47.154 sunt copii care provin din familii în careun părinte este plecat la muncă în străinătate şi 8.904 sunt copii care provin din familii în careunicul susţinător este plecat la muncă în străinătate. Cei mai mulţi copii rămaşi fără unul sauambii părinţi în urma emigrării apar în regiunea de Nord-Est, unde se află peste 30.000 de cazuri.În Sud-Est sunt înregistraţi 12.800, iar în Nord-Vest aproape 10.000. Pe judeţe, cei mai multi seaflau în judetul Suceava (8.500 de situaţii). În pofida datelor oficiale, în prezent, nu se cunoaştecu exactitate numărul exact al copiilor rămaşi acasă în urma plecării unuia sau ambilor părinţi înstrăinătate pentru perioade lungi de timp. Deşi autorităţile administraţiei publice locale şicentrale depun eforturi în vederea determinării cifrei concrete, dimensiuneareală a acestuifenomen rămâne incertă.
Sunt apoi detaliate rezultatele unor studii naţionale pe această temă: Organizaţia SalvaţiCopiii -„Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă”, 2007; Fundaţia SorosRomânia -”Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă”, 2007 şi „Efectele migraţiei: copiii rămaşiacasă. Riscuri şi soluţii”, 2008; Asociaţia Alternative Sociale -„Singur Acasă”, 2007;coordonator Gabriela Irimiescu; UNICEF, Gallup România, Asociaţia Alternative Sociale-„Analiză la nivel naţional asupra fenomenului copiilor rămaşi acasă prin plecarea părinţilor lamuncă în străinătate”-2008; Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi-„Problemele copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate”, 2007(coordonator: Viorel Rotilă);Manuela SofiaStănculescu (coord.), Monica Marin, Alina Popp -„Copil în România. O diagnozămultidimensională”- 2012.Principaleleconcluzii detaşate punctează existenţa unorfenomene majore care afecteazăcopiii dinsocietatea românească marcată de migraţie: problemele de readaptare şi integraresocială, deteriorarea relaţiei copilului cu părintele rămas acasă, monoparentalitatea „ascunsă”,„foamea ascunsă”, „dubla morbiditate”, practici ale gospodăriilor ce pun în pericol dezvoltarea sănătoasă a copiilor etc.
Pe fondul privarii afective, copiii se pot confrunta cu urmatoarele probleme: supraîncărcare cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult; neglijare fizică şiemoţională; vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic decopii şi prostituţie; deteriorarea conduitei şcolare/abandon scolar; debutul precoce al vieţiisexuale; aderarea la grupuri cu comportamente pre-şi delincvenţionale; consum de droguri şi plante etnobotanice etc. Unele studii propun şi soluţii pe linia politicilor sociale, consilere psihologică a copiilor şi strategii de informare şi consiliere a părinţilor etc. O parte din aceste idei au fost reluate şi adaptate la rezultatele studiului propriu.